Tukad Cepung – the hidden waterfall

Tukad Cepung – the hidden waterfall

 

Tukad Cepung

Why go to Tukad Cepung?

The plan for Bali was never set in stone. I researched the interesting things that we can see during the trip, and every evening we will pass through the list and see if we want to visit something next day or just chill down.

I saw the pictures with Tukad Cepung and wanted to see it. I knew it will be an interesting sight, not very touristic, pretty hard to find, and the part with a waterfall in a cave made it a must-see for me. I know that chasing waterfalls is one of the parts that Artem savors most from our vacations. So, in one of the evenings, while sipping a cold beer I decided not go to the most famous waterfalls in the regions, but to focus instead on this small waterfall hidden from curious eyes.

De ce să vizitezi Tukad Cepung?

Nu am avut un plan exact pentru Bali. Am citit despre cele mai interesant lucruri pe care le putem vedea și în fiecare seară treceam prin listă și ne orientam unde am vrea să mergem a doua zi sau dacă vrem doar să lenevim. 

Am văzut câteva poze de la Tukad Cepung și voiam să merg acolo. Știam că este interesant de văzut, nu foarte turistică, destul de greu de găsit și partea cu o cascadă în peșteră a făcut locul ăsta să fie un “must-see” pentru mine. Știu că “vânatul” cascadelor este una din chestiile pe care Artem le savurează cel mai mult în vacanțele noastre. Ca atare, într-una din seri, în timp ce sorbeam dintr-o bere rece, ne-am decis că nu vrem să mergem la cascadele mai faimoase din regiune, ci să ne orientăm spre cascada mai mică ascunsă de ochii curioșilor.

Tukad Cepung

How to get to Tukad Cepung?

Ubud is Bali’s region which made us fall in love with this island, irreversible and for a lifetime. Not the touristic center of Ubud, but the wonderful rice fields around, the villagers working the fields, the life-full nature that surrounds this wonderful place.

We put the helmets on, I wrapped my sarong on my body over my bathing suit, and get on the motorbike.

I heard that the waterfall is hard to find, but I put all my hopes on the GPS and the hospitality of the people, in case we needed to ask for directions. With the wind on my face, we took the roads passing through rice fields, with villagers soaked deep in the green life, wearing straw hats. Children waved to us, and small temples passed fast as the motorbike was making its way through small roads. My arms were wrapped around Artem’s body, both of us drowned in the happiness of the moment. After around one hour we arrived at the parking at the entrance to the area of the waterfall.

Cum să ajungi la Tukad Cepung?

Ubud este una din regiunile Bali-ului care ne-a făcut să ne îndrăgostim de insula asta, ireversibil și pentru totdeauna. Nu centrul turistic al Ubud-ului, ci minunatele orezării din jur, țăranii care-și munceau câmpurile, natura plină de viață, care înconjoară locul ăsta minunat.

Ne-am pus căștile, mi-am înfășurat sarongul pe trup, peste costumul de baie și ne-am urcat pe scuter.

Am auzit că e destul de greu de găsit cascada asta, dar mi-am pus toate speranțele în GPS și în ospitalitatea oamenilor, în cazul în care vom avea nevoie să cerem ajutor pentru a ne orienta. Cu vântul în față, am pornit-o pe drumul ce trecea prin orezării, cu țăranii scufundați până la brâu în verdeața vieții, purtând pălării de paie. Copiii ne făceau cu mâna, templele mici treceau repede în timp ce scuterul își făcea loc pe străduțele înguste. Aveam brațele înlănțuite în jurul lui Artem, amândoi înecați în fericirea momentului. După aproape o oră, am ajuns la parcarea de la intrarea în zona cascadei.

Tukad Cepung

Arriving at Tukad Cepung

After paying a small fee for entering the area, a very short rain started. Just for a few minutes, but enough to make us laugh about how we attract rain everywhere we go.

With a few days before, we did the sunrise trekking to Mount Batur. And now, we just saw a few steps before us, made us confident, it will be easy to arrive at the cave. Not a problem indeed, if you are not wearing sandals like I did. I was tired of wearing trekking shoes, and I read that the waterfall is easily accessible. It is, with appropriate footwear, because I was having the grace of a drunk ballerina trying to make pirouettes while slippering my way down on wet steps. Not to talk about the slippery steps with a bamboo rail in the entrance to the cave.

People complain about how to keep fit while on vacation. I think I need to go to the gym more just to prepare for my vacations. Let’s just make a small recap: trekking a volcano in the middle of the night (1 717m altitude), climbing 1 700 steps early in the morning to arrive to Lempuyang Luhur, and now going down I don’t know how many steep stairs to arrive at the point where I can go around huge rocks and enter into an open cave from where I can see the waterfall.

Sosirea la Tukad Cepung 

După ce am plătit o taxă mică de intrare, o ploaie scurtă a început. Doar pentru câteva minute, dar suficient să ne facă să râdem, că oriunde mergem atragem ploaia.

Cu câteva zile înainte urcasem pe muntele Batur, să vedem răsăritul. Acum, când am văzut doar câteva trepte în fața noastră, ne-am simțit încrezători că va fi foarte ușor de ajuns la cascadă. Cu adevărat, e ușor de ajuns, dacă nu porți sandale cum am făcut eu. Eram sătulă de purtat adidașii de munte și citisem eu că drumul până la cascadă e ușor. Și este, cu încălțămintea adecvată, că eu aveam grația unei balerine bete încercând să facă piruente, în timp ce alunecam în jos pe treptele ude. Ca să nu mai vorbesc de treptele alunecoase, prevăzute cu o balustradă din bambus, de la intrarea în peșteră.

Oamenii se plâng de obicei despre ce să facă să se mențină în formă în vacanță. Eu cred că am nevoie să mă duc la sală înainte de concedii, ca să mă pregătesc pentru vacanțele mele. O recapitulare mică: drumeție pe vulcan în toiul nopții (1 717m altitudine), urcat 1 700 de trepte dimineața până la Lempuyang Luhur și acum coborât nu știu câte trepte ca să ajung în punctul de unde va trebui să mă strecor printre niște stânci enorme, ca să intru în peștera unde se află cascada.

Tukad Cepung

Tukad Cepung waterfall

The pictures are not the best quality due to waterdrops that were carried directly on to my camera lens, but this waterfall is a wonderful hidden gem that I discovered in Bali.

The area was wild with water-soaked life. Lichens and mosses flourished in every damp shadow. Weeds rose on rocks soaked in the sun, and earth’s perfume filled the air. There we were, just us two, with nobody around. I took down my sandals and dipped my feet in the water. Waterdrops were making my sarong get to life and wrap himself tightly around my legs, like an unnatural blue snake. A very large lizard passed around my feet and I screamed so loud that the cave was filled with the sound of my voice. Minutes before I was carefully walking not to hurt my bare feet on the sharp stones, and now in a matter of seconds I was running, without a care in the world.

I was sitting in there, on a rock caressed on sunlight, in the middle of the dark cave, and I was listening to Artem’s laugh. It was one of those perfect moments, that will follow you in life. There it was, the laugh that I called home. Because like Gregory David Roberts said, “Home is the heart you’re born to love”.

Cascada Tukad Cepung

Pozele nu sunt de cea mai bună calitate, din cauza picăturilor de apă purtate de curent direct pe lentilă, dar cascada asta este o bijuterie ascunsă pe care am descoperit-o în Bali.

Zona era sălbatică cu viață înmuită în apă. Licheni și mușchi înfloreau în fiecare umbră umedă. Plante se ridicau pe roci scăldate în soare și parfumul pământului umplea aerul. Acolo eram, doar noi doi, fără nimeni în jur. M-am descălțat de sandale și mi-am înmuiat picioarele în apă. Picături de apă îmi făceau sarongul să prindă viață și se înfășura strâns în jurul picioarelor mele, ca un șarpe albastru artificial. O șopârlă imensă a trecut pe lângă picioarele mele și am țipat atât de tare că peștera s-a umplut de glasul meu. Cu câteva minute în urmă pășeam atentă să nu îmi zgârii picioarele goale în pietrele ascuțite și acum, în câteva secunde, fugeam fără nici o grijă pe lume.

Stăteam acolo, pe o stâncă mângâiată de soare, în mijlocul unei peșteri întunecate și ascultam râsul lui Artem. Era unul din momentele alea perfecte, pe care le voi purta în amintiri o viață. Acolo era, râsul pe care eu îl numeam acasă. Pentru că așa cum Gregory David Robert a spus “Acasă e inima pe care te-ai născut să o iubești.”

Leave a Reply

%d bloggers like this: