Browsed by
Tag: travel

Holidays in Moscow-Central Children’s Store

Holidays in Moscow-Central Children’s Store

 

Nu ai ce să faci de sărbători în Moscova? Copii mici sau mari, nici că mai contează, in mall-ul ăsta te simți ca-n “Singur acasă”. Nu l-am căutat eu bine pe Mister Duncan, dar cred că era și el pe acolo pe undeva. Lume e multă, că așa e peste tot in Moscova asta, de parcă nu ar fi destul de mare orașul să ne încapă pe toți. În fine, eu care mă simt in mulțime ca peștele-n deșert, nu am fugit mâncând pământul, deci pentru o persoană normală la cap ar trebui să fie raiul pe pământ.

EN: You don’t know what do to during holidays in Moscow? Children small or big, it doesn’t even matter, in this mall you will feel like in “Home alone”. I didn’t searched very good for Mister Duncan, but I can bet that he was also somewhere in there. The crowed of people was present, because like this it is everywhere in Moscow, like the city is not big enough to fit us all. Whatever, if me who I feel in the crowed like the fish in the desert, I didn’t run as fast as I could, for a normal person it should be heaven on earth. 

 

Nu știu cum sunt țâncii din ziua de azi, dar pentru oamenii mari locul ăsta e perfect să te facă să nu simți sărbătorile de iarnă ca o mare durere de cap ca de obicei. In ultimii doi- trei ani, sărbătorile de iarnă au fost doar un prilej de a mă enerva și mai tare pe Moscova. Rușii nu sărbătoresc Crăciunul pe 25 Decembrie ca restul lumii ( adică eu), așa că mereu m-am simțit de parcă l-au pus pe Moș Crăciun în faimoasa închisoare din Lubyanka.

EN: I don’t know how these kids today are, but for grownups this place is perfect not to make you feel like the usual winter holidays (a headache). In the last two-three years, winter holidays were just another reason for me to be more pissed off on Moscow than usual. Russians don’t celebrate Christmas on 25th December like the rest of the world (meaning me), so I always felt like they just put Santa Clause in the famous prison from Lubyanka. 

 

Doar că anul ăsta, tot în apropiere de metro Lubyanka am găsit mall-ul lui Moș Crăciun. Cum parcarea e scumpă în centru, sunt curioasă pe unde și-a pitit renii. Sau i-o da Putin vreun discount? Deși mă îndoiesc că doar Moș Crăciun e o invenție a vesticilor, care nici nu poate rivaliza cu Moș Gerilă al lor (Ded Moroz).

EN: Only that this year, also close to Lubyanka metro I found the mall of Santa Clause. Considering that the parking is expensive in the centre, I am curious where he hide his reindeers. Or maybe Putin is giving him a discount? I doubt it because Santa Clause is just an invention of the westerners, which cannot even compete with their Grandfather Frost (Ded Moroz). 

 

Poate e ciudat să te duci la un magazin de copii fără să ai copii sau cel puțin să fi însoțită de unul. De aia nu am mai putut eu si nu m-am bucurat ca un copil fără minte de fiecare globuleț, steluță, trenuleț, vrăjitoare sau cine știe ce altă decorațiune mi-a răsărit in fața ochilor.

EN: Maybe is strange to go to a children’s store without having kids or at least being accompanied by one. For sure that was not a reason to stop me enjoying like a kid each tree ornament, star, train, witch, or who knows what other decoration. 

 

De două zile tot zic să mă apuc să împodobesc bradul. Scuze am gasit o mie doar să nu imi mișc fundul de pe canapea și să mă apuc sa înșir globulețe pe ață. Când am văzut azi imensitatea aia de brad in mijlocul mall-ului, m-au apucat remușcările. Păi, uite măi femeie aici, câte globuri și minuni și tu te plangi când toate decorațiunile pentru pom îți încap într-o pungă de la Ikea?

EN: For two days I keep saying to myself that I need to start making the Christmas tree. Excuses I found thousands, only not to move my ass from the couch and start putting ornaments on thread. When I saw today that enormity of Christmas tree in the middle of the mall, I started to have remorses. Well, look here woman! How many ornaments and wonders and you complain when all your decorations fit into an Ikea bag?

 

Așa că după ce remușcările m-au mușcat de fund azi, mi-am dat termen o săptămână să mă apuc de împodobit bradul. Cum îl chema pe cântărețul ăla căruia îi împodobea mă-sa bradul? Că zic să o trimită și până la mine dacă tot îi place, îi dau niște borș și șubă la schimb.

EN: So after all these remorses bit my ass today, I gave myself a week to start making the Christmas three. What was the name of that Romanian singer to whom his mom was decorating his tree? If she likes it so much I have an idea: send her to me also, I can give her borch and shuba in return. 

 

După ce am descoperit mall-ul ăsta azi, m-a apucat iar ciuda pe mucoși. După ce că întotdeauna hainele voastre sunt mult mai frumoase, acum v-au facut și mall doar al vostru care arată ca un platou de filmare. Ia puneți-vă voi pe plâns, că poate primesc și ăștia de vă plătesc pamperșii o frumusețe de loc ca al vostru de unde să poată să-și cumpere haine și jucării pentru adulți!

EN: After I discovered this mall today, I again started to envy the little devils. Not only that your clothes are always prettier, now they also made a mall only for you that looks like a movie set. Start crying, and maybe the grownups that pay for your diapers will also receive a place like yours from where they can buy clothes and grownup toys!

Copyright © : For using any of the content from this blog, please specify the source, and link properly to the original.

Because when is dark, Rome gives you light

Because when is dark, Rome gives you light

 

Așa cum o persoană blândă poate să emane căldură prin toți porii, așa și Roma emană frumusețe la fiecare pas. A trebuit doar să deschid ochii și să pașesc pe străzile-i mici și întortocheate din jurul Pietei Navona. Ca să-i descopar tainele și ungherele a fost suficient să privesc în jur. Și atunci mi s-a arătat: goală și superbă, așa cum doar ea a învățat să fie de atâția mii de ani.

EN: Just like a kind person can spread good feelings through each breath, that is also how Rome gives you beauty at each step. I only needed to open my eyes and step on its small and twisted streets near Navona Square to discover its mysteries and its corners. It was enough to look around. Then she showed herself to me: naked and gorgeous, like only she learned to be during all these thousands of years.

Întotdeauna mi-a placut să colind seara pe străzile orașelor mari. După ce ziua stau îngrămădite sub tălpile atâtor turiști, seara își dau voie să respire. Sunt ca niște actrițe îndrăgostite, care după ce pe scena își dăruiesc dragostea unor străini, se intorc seara acasă și se cuibăresc în brațele singurului bărbat pe care-l adoră. În timp ce întunericul o îmbrățișa, Roma i se dăruia cu pasiune. Și eu am putut să fiu martorul acestei iubiri.

EN: I like to wonder during the night on the streets of big cities. After during the day they sit crowded under the feet of so many tourists, during the night they allow themselves to breathe. They are like some in love actresses, which after they offer their love to strangers on camera, they return in the evening at home and they cuddle in the arms of the only man that they adore. While the darkness embraced her, Rome was surrendering to it with passion. And I was able to witness this love.

 

San Pietro se arată mai impunător seara, un bătrân soldat care încă pazește mormintele atâtor papi. Rămâne drept, după ce piațeta-i începe să se golească. Cozile interminabile de la bilete l-au extenuat și acum are timp să lumineze toate cotloane și să simtă cu adevărat casa in care “trăiește”.

EN: San Pietro shows itself more imposing at night, an old soldier that still guards the tombs of so many popes. He remains straight, while its square starts to get more empty. The endless tickets queues exhausted him, and now he has the time to lighten all the corners and truly feel the house where he “lives”. 

 

Bătrânul soldat continuă să te urmărească și când îi părăsești brațele protectoare. Stai pe podul de langă Castelul San Angelo și îl vezi acolo, împietrit în timp. Roma-i este frontul, iar tu unul din vietățile pe care le va proteja. Pentru că în Roma, atâta timp cât vezi marele colonel peste umerii-ți încărcați de greutăți, știi că ești în siguranță.

EN: The old soldier continues to watch over you even after you are not in his protective arms. You sit on the bridge near San Angelo Castle and you can see him there, frozen in time. Rome is its battlefield, and you are one of the creatures that he will protect. Because in Rome, while you can see the grand colonel over your heavy shoulders you know you are safe. 

Roma te îmbie să o iubești pe întuneric, pentru că atunci ea e cea care îți dă lumină. Și cum să nu-i iubești podurile, străzile, catedralele, piațetele, detaliile și toate miracolele lumii pe care orașul și luna ți le luminează? Cum să te duci tu să te culci, când aici nici îngerii nu dorm?

EN: Rome invites you to love her in the dark because then she is the one who gives you light. And how not to love her bridges, streets, cathedrals, squares, details and all the wonders of the world that the city and the moon are lighting up for you? How can you go to sleep when here not even the angels aren’t sleeping?

Listen to: Robbie Williams- Angels

Copyright ©: For using any of the content from this blog, please specify the source, and link properly to the original.

A different Rome- with the mane in the wind

A different Rome- with the mane in the wind

 

O amintire puternică din copilăria mea e legată de cai. Bunicii, parinții tatălui meu, țărani care au muncit și respectat pământul o viață, aveau cai. Două iepe care m-au fascinat toată copilaria. O sălbăticie îmblânzită, doi ochi pătrunzători, cu coama în vânt. Grajdul era locul interzis, nu aveam voie să intru acolo singură, exista pericolul să se sperie și să mă lovească cu copita. De aia și era o bucurie pentru mine de fiecare dată când mă lua cineva de mână și mă introducea în acel univers care mirosea a fân și cal. Vechea poveste a fructului oprit presupun. Le vedeam cum mă priveau cu coada ochiului și îmi imaginam cum le voi da eu drumul din hățuri și cum mă vor recompensa, lăsându-mă să le călăresc la galop peste câmpuri înverzite.

EN: A strong memory from my childhood relates to horses. My grandparents, the parents of my father, peasants who worked and respected the fields their whole life, had horses. Two mares that fascinated me my entire childhood. An untamed wilderness, two piercing eyes, with the mane in the wind. The stable was the forbidden place, I was not allowed to enter it alone. There was the danger that the horses will get scarred and will hit me with their hoofs. That’s why it was such a great joy for me every time somebody was taking my hand and was leading me into that universe that smelled as hay and horse. The old story of the forbidden fruit, I guess. I saw them how they were watching me with caution, and I was imagining how I will let them free from their reins and they will let me ride them at a gallop across green fields as a reward.

Dragostea și respectul față de cai nu mi-au pierit nici acum. Îi respect și îi ador pentru că ne dau voie să fim in preajma lor. Nu cred că omul a reușit cu adevărat să-i îmblânzească, cred că doar a reușit să se mintă că a stăpânit calul, pentru că dacă te uiți cu atenție în spatele ochilor triști o să vezi o sclipire de libertate.

EN: My love and respect for horses did not vanish not even now. I respect and adore them because they allow us to be near them. I do not believe that the man truly managed to tame the horse, maybe only succeeded to lie to himself that he mastered it, because if you l0ok carefully behind the sad eyes you will see a flicker of freedom. 

Pe străzile Romei, încă vezi acești doi vechi camarazi: omul și calul. Poliția călare. Impunători și neînfricați, stau cuminți la semafor printre mașini de lux. Se făcuse de mult verde, dar privirea îmi era ațintită asupra părului negru cărbune, asupra coamei atent țesălate, asupra picioarelor puternice și gleznelor unde le stă toată fragilitatea. Îi priveam, animale mândre și puternice, cum își păstrau calmul pe care mulți oameni și-l pierd în haosul din trafic. Nările le fremătau, iar călărețul părea el un animal supus măreției calului.

EN: On the streets of Rome you can still see these two pals: the man and the horse. The mounted police. Dignified and fearless, they wait patiently their turn at the traffic light among luxury cars. It was green for some time now, but I kept watching their coal black hair, their carefully groomed mane, their strong legs and their ankles where their whole fragility lays. I watched them, proud and strong animals, how they kept their temper that a lot of the people loose in the chaotic traffic. Their nostrils were quivering, and the horseman resembled then an animal submitted to the greatness of the horse. 

Tot pe străzile Romei, în apropierea Coloseumului, sunt trăsuri trase de cai. Acoperiți de pături și împodobiți cu fel de fel de ornamente, plimbă turiștii de la Coloseum la statuia lui Traian. Acceptă supuși pozele, dar cateodată o licărire li se vede în ochi și bat cu copita în asflat, dând de înțeles omului că e de ajuns.

EN: Also on the streets of Rome, close to the Colosseum there are horse- drawn carts. Covered with blankets and embellished with different kinds of ornaments, they carry the tourists from the Colosseum to the Statue of Trajan. They accept obediently the photos but out of the blue a spark is lighted in their eyes and they hit the ground with their hoof, letting the people know that that’s enough.

Le-am admirat frumusețea așa cum o fac mereu, le-am adorat grația cu care călcau atent pe piatra cubică ce le aluneca sub picioare, până le-am întâlnit ochii triști și strălucirea libertății ce li se zbătea sub pleoape. Atunci mi-am dorit să fiu iar copil și să am inocența de a crede că într-o zi îi voi putea lăsa liberi, să alerge iar peste văi. Nechezatul lor trebuie să rasune în munți, să se bată cu vântul, nu să fie acoperit de tumultul orașului.

Cum asta nu se va întâmpla, îmi doresc acum ca măcar turiștii să nu le mai pună aparatele de fotografiat sub bot și să nu le mai acopere strălucirea ochilor cu lumina orbitoare a blițului.

EN: I admired their beauty like I always do, I adored the grace with which they step on the cobblestones until I’ve met their sad eyes and I saw the spark of freedom that was struggling behind their eyelids. Then I wished I was a child again to have the innocence to believe that one day I can set them free, to run the valleys again. Their neigh is meant to resonate in the mountains, to fight with the wind, not to be covered by the tumult of the city. 

How this will not happen, I wish at least that the tourists will not put their cameras in front of their muzzle, and not to cover the flicker in their eyes with the shiny light of the flash. 

Copyright ©: For using any of the content from this blog, please specify the source, and link properly to the original.

%d bloggers like this: