Browsed by
Tag: Moscow

Moscow- a walk in the centre

Moscow- a walk in the centre

Plecăm de acasă pregătiți, înfofoliți, de nici ochii nu ni se mai vedeau bine. Văzusem pe Instagram poze cu Kuznetsky Most și dacă tot aveam musafiri am zis să ne luăm inima-n dinți și să ieșim afară din casă când temperaturile erau numai bune de un vin fiert. Eu am zis ca pot să-l beau și-n centru, la târgul de Crăciun, “șoferul de serviciu” nu era atât de încântat de idee, dar fericirea în cuplu se menține cu compromisuri, nu?

EN: We left from home prepared, properly dressed according to the minus temperatures, so dressed that you were barely able to see our eyes. I saw on Instagram photos from Kuznetksy Most, and if anyway we had guests in town we decided to get some courage and get out from the house when the temperature was perfect for a mulled wine. I thought I will drink it at the Christmas fair downtown, the “driver” was not as trilled with the idea but the happiness in a couple is maintained with compromises, no?

Adevărul e că Moscova, de sărbători, are ceva special. Dar ca să ajungi să-i descoperi frumusețea trebuie să te înarmezi cu răbdare. The wheels on the bus go round and round, round and round…Așa cum roțile autobuzului se tot învârtesc în cântecul britanic pentru copii, așa ne-am învârtit și noi în jurul Kremlinului pentru vreo oră și jumătate aproximativ. Ne învârteam și ne tot rugam să plece careva acasă. Singurele locuri libere erau destinate angajaților diverselor Agenții Guvernamentele și cum rușii sunt recunoscuți pentru birocrație, au atât de multe încât șansele ca tu, un simplu om, să găsești unde să îți lași mașina, sunt diminuate considerabil.

EN: The truth is that around holidays Moscow is something special. But in order to get to the point of discovering the beauty you need to arm yourself with patience. The wheels on the bus go round and round, round and round… Just like the wheels on the bus go round and round in the British children’s song, like that we were also going round and round around Kremlin for approximately an hour and a half. We kept going in circles and praying for somebody to go home. The only free places were reserved for the employees of different Governmental Agencies, and how the Russians are famous for bureacracy, the chances that you, a simple person, will find a place where to park your car are decreasing considerably. 

Ca să găsești parcare în centru, în weekend, când târgul de Crăciun e deschis, trebuie să devii brusc credincios. Doar câteva cruci nu ajută, așa că îmi aduc brusc aminte de superstițiile românești și scuip și-n sân de trei ori, mă gândesc că aș arunca și niște sare peste umăr și m-aș da și de trei ori peste cap ca Greuceanu. Oricum ai timp să le faci pe toate, că stai blocat în ambuteiaj. Mă uita la scânteile din ochii lui Artem și îmi dau seama că data viitoare când vreau în centru vom merge cu metroul.

EN: To find parking in the centre, in the weekend, when the Christmas fair is opened, you need to suddenly become religious. Making the sign of the cross several times doesn’t help, so I suddenly remember all Romanian superstitions, I would even through some salt over my shoulder and I would even tumble like Greuceanu (a Romanian fairytale hero that was tumbling and transforming himself in different creatures or objects). Anyway you have time to do all of this, since you are stuck in a traffic jam. I watched the sparks in Artem’s eyes, and I realised that next time I want to go in the centre we will go by metro. 

Până la urmă renunțăm la ideea de a parca pe străzi și intrăm în parcarea subterană de la Four Seasons care nu este cu mult mai scumpă decât parcarea din stradă. Imediat ce ieșim din parcare dăm cu nasul de Piața Rosie, care în fiecare iarnă se îmbracă frumos de sărbatoare și ca orice gazda bună îți servește și-un vin fiert și-o castană coaptă.Luminițe de Crăciun, brazi împodobiți, globulețe, ghirlande, toate ni se oferă pe tavă.

EN: Finally we give up the idea of parking on the street, and we go to the underground parking of Four Seasons that is not more expensive than the one from outside. Immediately after we exit the parking we face the Red Square, that every winter is dressed pretty for the holidays and like any good host serves you mulled wine and a roasted chestnut. Christmas lights, decorated Christmas trees, tree ornaments, wreaths, everything is offered to us on a plate. 

Fulgi mari ne acoperă hainele și în douăzeci de minute cât facem pe jos din centru până pe Kuznetsky Most vedem tot mai multe clădiri împodobite de sărbătoare. Mergem strâns ținundu-ne de mână, râdem ca doi copii fericiți și îmi dau seama că în timp ce Frank Sinantra visa la un Crăciun alb, eu îl am pe al meu.

EN: Big snowflakes cover our clothes and in twenty minutes while walking from the centre to Kuznetsky Most we’ve seen more buildings decorated for holidays. We walk tightly holding our hands, laugh like two happy kids and I realised that while Frank Sinatra was dreaming of a white Christmas, I have mine. 

Haosul- asta a fost prima mea impresie despre Moscova iarna, dar acum privesc haosul ăsta pestriț în ochi și îmi dau seama că de fapt îți trebuie o minte rânduită capabilă să aducă ordine în haos pentru a iubi Moscova zilele astea. Îți trebuie și ochi să o vezi, dar îți trebuie și suflet ca s-o simți. Perdeaua de zăpadă m-a făcut să-mi închid ochii și m-a lăsat să simt Moscova așa cum e. Așteaptă și ea ca și noi de-altfel un vânt care să sufle peste toți și să-i facă să ne lase să trăim în pace.

EN: Chaos- this was my first impression of winter in Moscow, but now I look this coloured chaos in the eyes and I see that actually you need an ordained mind capable to bring order in the chaos for you to love Moscow during these days. You also need eyes to see it but also a soul to feel it. The snow curtain made me close my eyes and made me feel Moscow just the way it is. She awaits like all of us a wind that will blow over all and make them let us live in peace. 

Sunt unele zile când, oricât m-aș plânge eu de frig și lipsa locurilor de parcare, iubesc Moscova. După ce cutreier străzile și îmi îngheață fața de tot, mă cuibăresc în una din cafenele și o privesc liniștită de la fereastră. Atunci îmi dau seama că sunt norocoasă să am ocazia să văd cum orașul ăsta își schimbă haina cu fiecare anotimp și cum se lasă mângâiată de fiecare fulg de nea. Ar trebui să văd Moscova mai des pe listele cu târgurile de Crăciun ce merită vizitate, pentru că tot centrul ei e un târg.

EN: There are days when no matter how much I complain about the cold and the lack of parking places, I love Moscow. After I walk its streets and my face is totally frozen, I snuggle in a caffe and I watch it quietly from the window. Then I realise that I am lucky to be able to see this city how it’s changes its clothes with every season and how it lets himself be caressed by each snowflake. I should see Moscow more frequently on Christmas fairs lists, since all her centre is a fair. 

Copyright © : For using any of the content from this blog, please specify the source, and link properly to the original.

Holidays in Moscow-Central Children’s Store

Holidays in Moscow-Central Children’s Store

 

Nu ai ce să faci de sărbători în Moscova? Copii mici sau mari, nici că mai contează, in mall-ul ăsta te simți ca-n “Singur acasă”. Nu l-am căutat eu bine pe Mister Duncan, dar cred că era și el pe acolo pe undeva. Lume e multă, că așa e peste tot in Moscova asta, de parcă nu ar fi destul de mare orașul să ne încapă pe toți. În fine, eu care mă simt in mulțime ca peștele-n deșert, nu am fugit mâncând pământul, deci pentru o persoană normală la cap ar trebui să fie raiul pe pământ.

EN: You don’t know what do to during holidays in Moscow? Children small or big, it doesn’t even matter, in this mall you will feel like in “Home alone”. I didn’t searched very good for Mister Duncan, but I can bet that he was also somewhere in there. The crowed of people was present, because like this it is everywhere in Moscow, like the city is not big enough to fit us all. Whatever, if me who I feel in the crowed like the fish in the desert, I didn’t run as fast as I could, for a normal person it should be heaven on earth. 

 

Nu știu cum sunt țâncii din ziua de azi, dar pentru oamenii mari locul ăsta e perfect să te facă să nu simți sărbătorile de iarnă ca o mare durere de cap ca de obicei. In ultimii doi- trei ani, sărbătorile de iarnă au fost doar un prilej de a mă enerva și mai tare pe Moscova. Rușii nu sărbătoresc Crăciunul pe 25 Decembrie ca restul lumii ( adică eu), așa că mereu m-am simțit de parcă l-au pus pe Moș Crăciun în faimoasa închisoare din Lubyanka.

EN: I don’t know how these kids today are, but for grownups this place is perfect not to make you feel like the usual winter holidays (a headache). In the last two-three years, winter holidays were just another reason for me to be more pissed off on Moscow than usual. Russians don’t celebrate Christmas on 25th December like the rest of the world (meaning me), so I always felt like they just put Santa Clause in the famous prison from Lubyanka. 

 

Doar că anul ăsta, tot în apropiere de metro Lubyanka am găsit mall-ul lui Moș Crăciun. Cum parcarea e scumpă în centru, sunt curioasă pe unde și-a pitit renii. Sau i-o da Putin vreun discount? Deși mă îndoiesc că doar Moș Crăciun e o invenție a vesticilor, care nici nu poate rivaliza cu Moș Gerilă al lor (Ded Moroz).

EN: Only that this year, also close to Lubyanka metro I found the mall of Santa Clause. Considering that the parking is expensive in the centre, I am curious where he hide his reindeers. Or maybe Putin is giving him a discount? I doubt it because Santa Clause is just an invention of the westerners, which cannot even compete with their Grandfather Frost (Ded Moroz). 

 

Poate e ciudat să te duci la un magazin de copii fără să ai copii sau cel puțin să fi însoțită de unul. De aia nu am mai putut eu si nu m-am bucurat ca un copil fără minte de fiecare globuleț, steluță, trenuleț, vrăjitoare sau cine știe ce altă decorațiune mi-a răsărit in fața ochilor.

EN: Maybe is strange to go to a children’s store without having kids or at least being accompanied by one. For sure that was not a reason to stop me enjoying like a kid each tree ornament, star, train, witch, or who knows what other decoration. 

 

De două zile tot zic să mă apuc să împodobesc bradul. Scuze am gasit o mie doar să nu imi mișc fundul de pe canapea și să mă apuc sa înșir globulețe pe ață. Când am văzut azi imensitatea aia de brad in mijlocul mall-ului, m-au apucat remușcările. Păi, uite măi femeie aici, câte globuri și minuni și tu te plangi când toate decorațiunile pentru pom îți încap într-o pungă de la Ikea?

EN: For two days I keep saying to myself that I need to start making the Christmas tree. Excuses I found thousands, only not to move my ass from the couch and start putting ornaments on thread. When I saw today that enormity of Christmas tree in the middle of the mall, I started to have remorses. Well, look here woman! How many ornaments and wonders and you complain when all your decorations fit into an Ikea bag?

 

Așa că după ce remușcările m-au mușcat de fund azi, mi-am dat termen o săptămână să mă apuc de împodobit bradul. Cum îl chema pe cântărețul ăla căruia îi împodobea mă-sa bradul? Că zic să o trimită și până la mine dacă tot îi place, îi dau niște borș și șubă la schimb.

EN: So after all these remorses bit my ass today, I gave myself a week to start making the Christmas three. What was the name of that Romanian singer to whom his mom was decorating his tree? If she likes it so much I have an idea: send her to me also, I can give her borch and shuba in return. 

 

După ce am descoperit mall-ul ăsta azi, m-a apucat iar ciuda pe mucoși. După ce că întotdeauna hainele voastre sunt mult mai frumoase, acum v-au facut și mall doar al vostru care arată ca un platou de filmare. Ia puneți-vă voi pe plâns, că poate primesc și ăștia de vă plătesc pamperșii o frumusețe de loc ca al vostru de unde să poată să-și cumpere haine și jucării pentru adulți!

EN: After I discovered this mall today, I again started to envy the little devils. Not only that your clothes are always prettier, now they also made a mall only for you that looks like a movie set. Start crying, and maybe the grownups that pay for your diapers will also receive a place like yours from where they can buy clothes and grownup toys!

Copyright © : For using any of the content from this blog, please specify the source, and link properly to the original.

Winter – A Romanian in Russia

Winter – A Romanian in Russia

 

Ninge încă de la sfârșitul lui Octombrie. E aici de trei ani și în continuare iarna o uimește.

Primii fulgi au căzut timid. Acum, sunt niște copii care după primii pași, au prins curaj și încep să fuga aiuriți. Se lovesc cu capul de toți pereții, te lovesc cu viteza în zborul lor către pământ. Ea, în veșnica ei moleșeala, se tot gandește unde se tot grabesc. Ce e atat de interesant pentru ei pe pământul rece și negru de se grăbesc parcă în fiecare an să ajungă mai repede jos?

Se plimbă pe Tverskaya. Bulevardul e deja plin de decorațiuni de iarna. Moscova nu are timp pentru toamna. Aici toată lumea aleargă, mereu. Până nu demult avea senzația că toți aleargă către o destinație știută doar de ei, în vreme ce ea rămânea încremenită în timp așteptând o minune. Și-a dat seama că nu toți au o destinație, că mulți aleargă bezmetici, refuzând să mai deschidă ochii și să se uite în jur.

În seara asta, se uită la Moscova cum te uiți la o femeie pregatită să meargă la bal. Orice femeie are o rochie, o geacă de piele sau o pereche de blugi, pe care când o îmbracă arată de parcă va stăpâni lumea. Îi dă încredere și o frumusețe aparte. Așa e și Moscova. Pentru Moscova, zăpada e rochia aia. Și-o azvârle grăbită și știe, toți vor fi cuceriți.

Oricât de mult ar iubi ea vara, își dă seama în seara asta: asta e frumusețea Rusiei. Sub zăpada nu se mai văd nici lacrimi și nici murdărie. Urmele bocancilor ei lasă cicatrici pe față Tverskayei pentru ceva timp. Urmează apoi să fie șterse de tocurile rusoaicelor. Pentru că aici femeile își poartă tocurile și rochiile și iarna, în timp ce ea va rămâne ea mereu. Va rămâne femeia cu bocanci și fără ruj pe buze, într-o mare de femei pe tocuri și care poartă ruj roșu. Ca niciodată, își dă seama că asta o face să se simtă mândră. Nu se mai împotrivește naturii ei și îți îmbrățișează diferențele.

Ajunsă acasă, își face o cafea caldă, se înfăsoară în pătură, și se uita pe geam. Zâmbește, pentru că simte că anul ăsta ceva e diferit. A început usor să se clintească din loc, să facă primii pași. Anul ăsta învață de la fulgi. În curând va putea și ea să zboare. Acum doar privește pe fereastra și-și spune : “Nu o să mă doboare o țară!”.

EN: Is snowing since the beginning of October. She’s here for three years and yet the winter continues to surprise her. 

The first snowflakes fell timidly. Now there are like kids who after they made their first steps they get courageous, and start giddily to run. They hit themselves on all the walls, they hit you with their speed on their way to the ground. She, in her eternal drowsiness, keeps thinking where they rush to? What is so interesting for them on the cold and black ground that they speed each year to arrive faster down?

She walks on Tverskaya. The boulevard is already decorated for winter. Moscow has no time to autumn. Here everybody is in a hurry, all the time. Until not long ago she had the feeling that everybody is running to a destination known only to them, while she stood stone-still in time, waiting for a miracle. She realized now that not all of them have a destination, the majority just run without a purpose, refusing to open their eyes and look around.

Tonight she looked at Moscow the same way you watched a woman preparing to go to a ball. Every woman have a dress, a leather jacket or a pair of jeans, that when she puts them on she looks like she’s capable of ruling the world. It gives her confidence and a special beauty. Like this is also with Moscow. For Moscow, snow is that dress. She puts it on in a hurry and knows that all be conquered. 

As much she loves summer, she realizes tonight that this is the beauty of Russia. Under the snow, you cannot see either the tears or the dirt. The traces of her boots let scars on the face of Tverskaya for a while. Will be then erased by the heals of the Russian women. Because here the women wear their heals and dress also in the winter, while she will always remain herself. She will remain the woman in boots without lipstick on her lips in a sea of  women on heals and with red lipstick. Like never, this makes her feel proud. She stopped fighting her own nature, and she now embraces her differences.

Once home, she makes a warm coffee, she covers herself with a blanket and looks out on the window. She is smiling because this year something is different this year. She slowly started to move, to make her first steps. This year she learns from the snowflakes. Soon she will also be able to fly. Now she only looks on the window, and she tells to herself: “A country will not put me down!”.

Copyright ©: For using any of the content from this blog, please specify the source, and link properly to its original source.

%d bloggers like this: