Browsed by
Tag: A Romanian in Russia

Holidays in Moscow-Central Children’s Store

Holidays in Moscow-Central Children’s Store

 

Nu ai ce să faci de sărbători în Moscova? Copii mici sau mari, nici că mai contează, in mall-ul ăsta te simți ca-n “Singur acasă”. Nu l-am căutat eu bine pe Mister Duncan, dar cred că era și el pe acolo pe undeva. Lume e multă, că așa e peste tot in Moscova asta, de parcă nu ar fi destul de mare orașul să ne încapă pe toți. În fine, eu care mă simt in mulțime ca peștele-n deșert, nu am fugit mâncând pământul, deci pentru o persoană normală la cap ar trebui să fie raiul pe pământ.

EN: You don’t know what do to during holidays in Moscow? Children small or big, it doesn’t even matter, in this mall you will feel like in “Home alone”. I didn’t searched very good for Mister Duncan, but I can bet that he was also somewhere in there. The crowed of people was present, because like this it is everywhere in Moscow, like the city is not big enough to fit us all. Whatever, if me who I feel in the crowed like the fish in the desert, I didn’t run as fast as I could, for a normal person it should be heaven on earth. 

 

Nu știu cum sunt țâncii din ziua de azi, dar pentru oamenii mari locul ăsta e perfect să te facă să nu simți sărbătorile de iarnă ca o mare durere de cap ca de obicei. In ultimii doi- trei ani, sărbătorile de iarnă au fost doar un prilej de a mă enerva și mai tare pe Moscova. Rușii nu sărbătoresc Crăciunul pe 25 Decembrie ca restul lumii ( adică eu), așa că mereu m-am simțit de parcă l-au pus pe Moș Crăciun în faimoasa închisoare din Lubyanka.

EN: I don’t know how these kids today are, but for grownups this place is perfect not to make you feel like the usual winter holidays (a headache). In the last two-three years, winter holidays were just another reason for me to be more pissed off on Moscow than usual. Russians don’t celebrate Christmas on 25th December like the rest of the world (meaning me), so I always felt like they just put Santa Clause in the famous prison from Lubyanka. 

 

Doar că anul ăsta, tot în apropiere de metro Lubyanka am găsit mall-ul lui Moș Crăciun. Cum parcarea e scumpă în centru, sunt curioasă pe unde și-a pitit renii. Sau i-o da Putin vreun discount? Deși mă îndoiesc că doar Moș Crăciun e o invenție a vesticilor, care nici nu poate rivaliza cu Moș Gerilă al lor (Ded Moroz).

EN: Only that this year, also close to Lubyanka metro I found the mall of Santa Clause. Considering that the parking is expensive in the centre, I am curious where he hide his reindeers. Or maybe Putin is giving him a discount? I doubt it because Santa Clause is just an invention of the westerners, which cannot even compete with their Grandfather Frost (Ded Moroz). 

 

Poate e ciudat să te duci la un magazin de copii fără să ai copii sau cel puțin să fi însoțită de unul. De aia nu am mai putut eu si nu m-am bucurat ca un copil fără minte de fiecare globuleț, steluță, trenuleț, vrăjitoare sau cine știe ce altă decorațiune mi-a răsărit in fața ochilor.

EN: Maybe is strange to go to a children’s store without having kids or at least being accompanied by one. For sure that was not a reason to stop me enjoying like a kid each tree ornament, star, train, witch, or who knows what other decoration. 

 

De două zile tot zic să mă apuc să împodobesc bradul. Scuze am gasit o mie doar să nu imi mișc fundul de pe canapea și să mă apuc sa înșir globulețe pe ață. Când am văzut azi imensitatea aia de brad in mijlocul mall-ului, m-au apucat remușcările. Păi, uite măi femeie aici, câte globuri și minuni și tu te plangi când toate decorațiunile pentru pom îți încap într-o pungă de la Ikea?

EN: For two days I keep saying to myself that I need to start making the Christmas tree. Excuses I found thousands, only not to move my ass from the couch and start putting ornaments on thread. When I saw today that enormity of Christmas tree in the middle of the mall, I started to have remorses. Well, look here woman! How many ornaments and wonders and you complain when all your decorations fit into an Ikea bag?

 

Așa că după ce remușcările m-au mușcat de fund azi, mi-am dat termen o săptămână să mă apuc de împodobit bradul. Cum îl chema pe cântărețul ăla căruia îi împodobea mă-sa bradul? Că zic să o trimită și până la mine dacă tot îi place, îi dau niște borș și șubă la schimb.

EN: So after all these remorses bit my ass today, I gave myself a week to start making the Christmas three. What was the name of that Romanian singer to whom his mom was decorating his tree? If she likes it so much I have an idea: send her to me also, I can give her borch and shuba in return. 

 

După ce am descoperit mall-ul ăsta azi, m-a apucat iar ciuda pe mucoși. După ce că întotdeauna hainele voastre sunt mult mai frumoase, acum v-au facut și mall doar al vostru care arată ca un platou de filmare. Ia puneți-vă voi pe plâns, că poate primesc și ăștia de vă plătesc pamperșii o frumusețe de loc ca al vostru de unde să poată să-și cumpere haine și jucării pentru adulți!

EN: After I discovered this mall today, I again started to envy the little devils. Not only that your clothes are always prettier, now they also made a mall only for you that looks like a movie set. Start crying, and maybe the grownups that pay for your diapers will also receive a place like yours from where they can buy clothes and grownup toys!

Copyright © : For using any of the content from this blog, please specify the source, and link properly to the original.

Theater in Moscow- A Romanian play

Theater in Moscow- A Romanian play

DSCF2426

E o seară friguroasă de sâmbăta. Sunt doar eu, cu un bilet la teatru. Se joacă “Fata din curcubeu” a Liei Bugnar cu Tania Popa. Se joacă în Moscova. Nu știam când am cumpărat ultimul bilet disponibil, că am cumpărat un bilet spre o lume în care râsul-plânsul sunt posibile. Cu o oră mai devreme, așteptam cu sufletul la gura momentul când o parte din “acasă” va străbate frontierele și va veni la mine. Mi-era dor de teatru. Nici nu știam cât de dor până în momentul când am pășit în sală.

EN: Is a cold Saturday night. Is just me, and a ticket to the theater. “The girl from the rainbow” of Lia Bugnar with Tania Popa is playing. It is played in Moscow. I didn’t know when I bought the last available ticket, that I bought a ticket to a place where laughing and crying at the same time is possible. An hour earlier, I was waiting with my heart in my throat the moment when “home” will overpass all frontiers and will come to me. I missed the theater. I didn’t even know how much until the moment I entered in the theater hall.

Doar două persoane pe o scena mică, mică. Intrăm în sală întunecată și îl găsesc pe el: un chip ascuns de o pălarie, cu un pian în față. Piesa nu începuse încă și pe mine mă străbăteau fiori, porniți din vârfurile degetelor lui.  Degetele îi lunecau pe clape și pe mine mă ducea tot mai departe, mă ducea cu gândul la București.

EN: Only two persons on a tiny tine scene. We entered the dark room, and I find him: a face covered by a hat, with a piano in front. The play didn’t start yet, but I was crossed by emotions which started from the tips of his fingers. His fingers were sliding on the keyboards, and he was taking my thought further and further, he was making me think of Bucharest.

Mă tot uitam ba la pianist, ba la ușă. Ea de fapt ne aștepta pe noi. Așa mi-am imaginat eu mereu că actorul își așteaptă cu sufletul la gura publicul.

EN: I kept watching the piano player, and the door. I was waiting for her. She was actually waiting for us. This is how I always imagined the actor waiting nervously its public. 

Când Tania începe să vorbească în rusă, pentru prima dată de când sunt aici, cele două lumi se întâlnesc. Sângele fierbinte al românilor a avut un rendezvous în seara de 9 Octombrie 2016 cu vorba rece a rușilor, dar în glasul ei nu era nimic rece.  În glasul ei e pasiune, e viața, e trăire. E o trăire cum rar mi-a fost transmisă de o altă persoană.

EN: When Tania starts to speak in Russian, for the first time since I am here, the two worlds meet. The boiling blood of Romanians had a rendezvous in the evening of October 9th, 2016 with the cold language of the Russia, but her language was nothing but cold. In her voice was passion, life, feeling. A feeling like rarely was transmitted to me by other persons. 

Deodată, dintr-un râs puternic, lacrimile încep să-mi șiroiască pe obraji. Mă surprind. Nu am fost niciodată o femeie care plânge din orice, nu am plâns niciodată în public. Și nu din lipsa de motive. Nu plâng la drame, la filme siropoase (bine, poate puțin la Hakiko-să moară toate personajele, dar să trăiescă animalele). Nu mă mai opresc.

EN: All of the sudden from a strong laugh, tears start to fell on my cheeks. I am surprised. I was never a woman who cried from nothing, I never cried in public. And not from lack of reasons. I don’t cry at dramas, at corny movies (ok, maybe a little at Hakiko- they can kill all personages, but let the animals live). I can not stop. 

Doar de atât e nevoie: de o actriță cu trăiri asumate, care nu trece într-un sentimentalism ridicol, dar care te face să simți până la punctul în care vrei să ieși din sală ca să bocești în pace. Acompaniată de pian, nu mai are nevoie de nimic. Sala asta mică devine neîncăpătoare pentru tot ce ne face ea să simțim.

EN: This is all it takes: an actress with acknowledged feelings, which is not passing into a ridiculous sentimentalism, but who makes you fell until the point when you want to exit the room so you can cry in peace. Accompanied by the piano, she needs nothing else. This small room becomes too small for what she makes us feel.

Vorbește de lumea cealaltă, într-un alt context decât al meu, dar pe mine mă duce cu gândul la cum era lumea mea înainte de Moscova. Același dor, aceleași lacrimi, același umor. Toate sunt acolo, și eu le simt pe toate.

EN: She talk about the other world, in a different context than mine, but she makes me think about my other world, the one before Moscow. Same feelings of missing everybody, same tears, same humor. Everything it there, and I feel it all. 

Momentele au fost îmbinate cu cântece în rusă. Cântecele alea au fost cântate într-o rusă atât de curată, atât de liniștitoare, cum rar mi-a fost dat să aud inclusiv de la rusi. Am rămas cu gândul că aș vrea să văd piesa și în Romania, să aud alte cântece în limba română, dar probabil îmbinându-se tot atât de bine cu momentele din piesă.

E o poveste atât de simplă, dar scrisă și jucată atât de bine, încât îți dorești să le ai pe Lia Bugnar și pe Tania Popa mereu lângă tine. Se poate să face supradoza de simțiri?

EN: The moments were combined with songs in Russian. Those songs were sung in such a clean Russia, so smoothing, like I rarely heard even from a Russian. I was left with the thought that I would like to see the play also in Romania, to hear the songs in Romanian, probably mixing themselves with the moments from the play as well as they did here.

Is such a simple story, but written and played so good, that you wish to always have Lia Bugnar and Tania Popa near you. Can you overdose on feelings?

Copyright ©: For using any of the content from this blog, please specify the source, and link properly to its original source.

A short thought- Is not because of the weather

A short thought- Is not because of the weather

DSCF2137

Pleacă de la muncă. Managerul e în concediu, deci nimeni nu i-a suflat în ceafa azi. Clientul nu a trimis informația cerută, deci nu a avut nici mult de muncă. Până și vremea e plăcută azi, 18-19 grade. Pleacă devreme de la muncă, adică atunci când oficial se termină programul. Hai că e o zi bună!

Se oprește să fumeze o țigară înainte să coboare la metrou. Se așeaza pe bordura și privește în jur. Mai trage un fum. Parcă oamenii, care trec pe lângă ea, zâmbesc. Ce naiba?! Doar e în Rusia, aici nimeni nu zâmbește pe stradă. Poate e de la vreme. Poate de asta rușii afișează tot timpul o față de parcă le-ai furat ultimul covrig din coada câinelui ce tocmai a trecut.

Se urcă în metrou, își cufunda nasul în cartea ei despre Van Gogh. Trec stațiile una după alta. Simte îmbrânceli, dar e prea atrasă în universul minerilor din carte. Alte îmbrânceli. Și mai dai un cot, și mai împinge puțin. Se muta într-un colț, unde coatele care nu au loc de ea nu pot să o ajungă. Își spune în sinea ei că așa e în metrou mereu. Zâmbește.

Se urca și-n autobuz. Azi parcă nu e îmbulzeală. Mai are puțin de mers pe jos până acasă. Miroase și a frunze arse. Așa mirosea acasă toamna, când ardeau oamenii pe la porți frunzele uscate. A și uitat de îmbrâncelile primite-n subteran.

Ajunge la magazin. O mamaie stă la coada în spatele ei, îi împinge cumpărăturile. Își mută roșiile un pic mai în față, se mută și ea, pentru că mamaia nu se oprea cu împinsul. Îi mai da și o geanta peste picioare. Se mai mută puțin. Mai ia o geantă peste picioare, că doar e pe gratis. Ridică o spranceana, se uită cu ciudă la mamaie. Nici o părere de rău pe față.

Iese din magazin și vede scena lunii: o femeie țipă după copilul ei care alergă de ea, o alta cu un nou-născut în cărucior o îmbrâncește. Își înfig mâinile una-n părul celeilalte. Nu îi vine să creadă. Aia cu bebelușul a luat o altă mamă la bătaie, pentru că țipa lângă căruțul copilului care dormea. Se uita cu uimire și pleacă mai departe.

Mamaia de la magazin, nebunele care s-au luat la bătaie, oamenii care îmbrânceau- niște coincidențe. Uite că portăreasa îi zâmbește. În lift, o rusoaică mică, care de abia se ținea pe o chestie cu două roți, îi trântește și ea un zâmbet știrb.

E iar fericită, două zâmbete în mai puțin de trei metri. Își scoate câinele la plimbare. Îi dă drumul din lesă, ea mai fumează o țigara. Trece un copil pe o bicicleta. Ea se uita la câine, care are obiceiul de a lătra la oameni.  De data asta, e linistită. Surpriză! Copilul trece în goană pe lângă câine, și scoate un “lătrat” să sperie câinele. Câinele fuge repede după picioarele ei, o alintă puțin și se întorc acasă.

Intră în curtea interioară a clădirii. O femeie se gândește că e momentul oportun să o interogheze de ce își plimbă câinele în curtea interioară, că își face nevoile acolo unde se joacă copiii. Și face asta țipând. I-a ajuns. Nu știe de unde îi vin cuvintele în rusă, dar încep să-i iasă pe gură ca o avalansă: venim de pe strada, nu am plimbat-o aici, dar trebuie sa intru cumva și în clădire. Data viitoare, gândește înainte să vorbești. Dacă tu ești o persoana rea, nu înseamnă ca toți sunt la fel.

Îi întoarce spatele și spune în română: Nu e de la vreme! Nimeni nu o întelege, dar nu prima oară. Aici, nimeni nu o înțelege.

EN: She’s going away from work. Her manager is on vacation, so nobody was looking over her shoulder today. The client didn’t send the new information, so she also didn’t have a lot of work to do. Even the weather is nice today, there are 18-19 degrees. She leaves early from work, meaning at the hour when the working hours are officially over. Come on, is a good day!

She stops to smoke a cigaret before going down to the subway. She sits on the sidewalk and looks around. She inhales another smoke. It seems that the people which are passing near her are smiling. What the hell?! This is Russia, here nobody smiles on the street. Maybe is because of the weather. Maybe this is the reason why the Russians are always having a face like you stole the last pretzel, and they will starve. 

She gets into the subway, her nose in the book about Van Gogh. The stations are passing one by one. She feels how they are pushing, but she is too drawn in the universe of the miners from the book. More pushing. And a little hit with the elbow, and push a little more. She moves into a corner where the elbows that don’t have space because of her will not reach. She says to herself that this is how it is in the subway. She smiles. 

She gets into the bus. Today it seems that is not crowded. She has a little bit to walk to home. And it smells like burned leaves. This was how was smelling at home in the autumn  when the people were burning on the street the fallen leaves. She forgets already about the pushes from the underground. 

She enters in the shop. An old lady which stays in the queue behind her keeps pushing her groceries. She moves her tomatoes a little further, she moves as well, because the old lady doesn’t stop with the pushing. The old lady even hits her with the bag on the back of her legs. She moves a little further. Take another bag over your legs, it’s for free!  She lifts one of her eyebrows, and she looks bitterly at the old lady. Not a sign of remorse on her face. 

She exits from the shop, and she sees that scene of the month: a woman screams after her kid which ran away from her, another woman with a newborn in a baby stroller pushes the first. They start pulling each other hair! The one with the newborn keeps fighting, literally fighting with the other mom, because she screamed near the stroller where her son was sleeping. She watches amazed, and she keeps going. 

The old lady in the shop, the crazy women which were fighting, the people pushing in the subway- just coincidences. Look, the gatekeeper smiles to her. In the elevator, a small Russian girl who was barely keeping her balance on a two weals thing shows her a toothless smile. 

She’s happy again, two smiles on less than three meters. She takes the dog out. She releases her from the leash, she smokes another cigarette. A kid is passing on a bicycle. She looks at the dog because it has the habit of barking at people. This time she was silent. Surprise! The kid passes fast near the dog, and HE “barks” in order to scare the dog. The dog runs behind her legs, she caresses her a little and she goes home. 

She enters the inner yard. A woman thinks is a good time to ask her why she walks her dog in the inner yard because the dog will poop where the kids are playing. And she does this screaming. That is enough. She doesn’t know from where the words are coming to her in Russian, but the words keep exiting her mouth like in an avalanche: we are coming from the street, I didn’t walk her here, but somehow I needed to go back into the building. Next time, think before you speak. If you are a mean person, doesn’t mean that everybody is the same. 

She turns her back, and says in Romanian: is not because of the weather! Nobody understands her but is not the first time. Here nobody does. 

%d bloggers like this: