Browsed by
Category: A Romanian in Bali

Tukad Cepung – the hidden waterfall

Tukad Cepung – the hidden waterfall

 

Tukad Cepung

Why go to Tukad Cepung?

The plan for Bali was never set in stone. I researched the interesting things that we can see during the trip, and every evening we will pass through the list and see if we want to visit something next day or just chill down.

I saw the pictures with Tukad Cepung and wanted to see it. I knew it will be an interesting sight, not very touristic, pretty hard to find, and the part with a waterfall in a cave made it a must-see for me. I know that chasing waterfalls is one of the parts that Artem savors most from our vacations. So, in one of the evenings, while sipping a cold beer I decided not go to the most famous waterfalls in the regions, but to focus instead on this small waterfall hidden from curious eyes.

De ce să vizitezi Tukad Cepung?

Nu am avut un plan exact pentru Bali. Am citit despre cele mai interesant lucruri pe care le putem vedea și în fiecare seară treceam prin listă și ne orientam unde am vrea să mergem a doua zi sau dacă vrem doar să lenevim. 

Am văzut câteva poze de la Tukad Cepung și voiam să merg acolo. Știam că este interesant de văzut, nu foarte turistică, destul de greu de găsit și partea cu o cascadă în peșteră a făcut locul ăsta să fie un “must-see” pentru mine. Știu că “vânatul” cascadelor este una din chestiile pe care Artem le savurează cel mai mult în vacanțele noastre. Ca atare, într-una din seri, în timp ce sorbeam dintr-o bere rece, ne-am decis că nu vrem să mergem la cascadele mai faimoase din regiune, ci să ne orientăm spre cascada mai mică ascunsă de ochii curioșilor.

Tukad Cepung

How to get to Tukad Cepung?

Ubud is Bali’s region which made us fall in love with this island, irreversible and for a lifetime. Not the touristic center of Ubud, but the wonderful rice fields around, the villagers working the fields, the life-full nature that surrounds this wonderful place.

We put the helmets on, I wrapped my sarong on my body over my bathing suit, and get on the motorbike.

I heard that the waterfall is hard to find, but I put all my hopes on the GPS and the hospitality of the people, in case we needed to ask for directions. With the wind on my face, we took the roads passing through rice fields, with villagers soaked deep in the green life, wearing straw hats. Children waved to us, and small temples passed fast as the motorbike was making its way through small roads. My arms were wrapped around Artem’s body, both of us drowned in the happiness of the moment. After around one hour we arrived at the parking at the entrance to the area of the waterfall.

Cum să ajungi la Tukad Cepung?

Ubud este una din regiunile Bali-ului care ne-a făcut să ne îndrăgostim de insula asta, ireversibil și pentru totdeauna. Nu centrul turistic al Ubud-ului, ci minunatele orezării din jur, țăranii care-și munceau câmpurile, natura plină de viață, care înconjoară locul ăsta minunat.

Ne-am pus căștile, mi-am înfășurat sarongul pe trup, peste costumul de baie și ne-am urcat pe scuter.

Am auzit că e destul de greu de găsit cascada asta, dar mi-am pus toate speranțele în GPS și în ospitalitatea oamenilor, în cazul în care vom avea nevoie să cerem ajutor pentru a ne orienta. Cu vântul în față, am pornit-o pe drumul ce trecea prin orezării, cu țăranii scufundați până la brâu în verdeața vieții, purtând pălării de paie. Copiii ne făceau cu mâna, templele mici treceau repede în timp ce scuterul își făcea loc pe străduțele înguste. Aveam brațele înlănțuite în jurul lui Artem, amândoi înecați în fericirea momentului. După aproape o oră, am ajuns la parcarea de la intrarea în zona cascadei.

Tukad Cepung

Arriving at Tukad Cepung

After paying a small fee for entering the area, a very short rain started. Just for a few minutes, but enough to make us laugh about how we attract rain everywhere we go.

With a few days before, we did the sunrise trekking to Mount Batur. And now, we just saw a few steps before us, made us confident, it will be easy to arrive at the cave. Not a problem indeed, if you are not wearing sandals like I did. I was tired of wearing trekking shoes, and I read that the waterfall is easily accessible. It is, with appropriate footwear, because I was having the grace of a drunk ballerina trying to make pirouettes while slippering my way down on wet steps. Not to talk about the slippery steps with a bamboo rail in the entrance to the cave.

People complain about how to keep fit while on vacation. I think I need to go to the gym more just to prepare for my vacations. Let’s just make a small recap: trekking a volcano in the middle of the night (1 717m altitude), climbing 1 700 steps early in the morning to arrive to Lempuyang Luhur, and now going down I don’t know how many steep stairs to arrive at the point where I can go around huge rocks and enter into an open cave from where I can see the waterfall.

Sosirea la Tukad Cepung 

După ce am plătit o taxă mică de intrare, o ploaie scurtă a început. Doar pentru câteva minute, dar suficient să ne facă să râdem, că oriunde mergem atragem ploaia.

Cu câteva zile înainte urcasem pe muntele Batur, să vedem răsăritul. Acum, când am văzut doar câteva trepte în fața noastră, ne-am simțit încrezători că va fi foarte ușor de ajuns la cascadă. Cu adevărat, e ușor de ajuns, dacă nu porți sandale cum am făcut eu. Eram sătulă de purtat adidașii de munte și citisem eu că drumul până la cascadă e ușor. Și este, cu încălțămintea adecvată, că eu aveam grația unei balerine bete încercând să facă piruente, în timp ce alunecam în jos pe treptele ude. Ca să nu mai vorbesc de treptele alunecoase, prevăzute cu o balustradă din bambus, de la intrarea în peșteră.

Oamenii se plâng de obicei despre ce să facă să se mențină în formă în vacanță. Eu cred că am nevoie să mă duc la sală înainte de concedii, ca să mă pregătesc pentru vacanțele mele. O recapitulare mică: drumeție pe vulcan în toiul nopții (1 717m altitudine), urcat 1 700 de trepte dimineața până la Lempuyang Luhur și acum coborât nu știu câte trepte ca să ajung în punctul de unde va trebui să mă strecor printre niște stânci enorme, ca să intru în peștera unde se află cascada.

Tukad Cepung

Tukad Cepung waterfall

The pictures are not the best quality due to waterdrops that were carried directly on to my camera lens, but this waterfall is a wonderful hidden gem that I discovered in Bali.

The area was wild with water-soaked life. Lichens and mosses flourished in every damp shadow. Weeds rose on rocks soaked in the sun, and earth’s perfume filled the air. There we were, just us two, with nobody around. I took down my sandals and dipped my feet in the water. Waterdrops were making my sarong get to life and wrap himself tightly around my legs, like an unnatural blue snake. A very large lizard passed around my feet and I screamed so loud that the cave was filled with the sound of my voice. Minutes before I was carefully walking not to hurt my bare feet on the sharp stones, and now in a matter of seconds I was running, without a care in the world.

I was sitting in there, on a rock caressed on sunlight, in the middle of the dark cave, and I was listening to Artem’s laugh. It was one of those perfect moments, that will follow you in life. There it was, the laugh that I called home. Because like Gregory David Roberts said, “Home is the heart you’re born to love”.

Cascada Tukad Cepung

Pozele nu sunt de cea mai bună calitate, din cauza picăturilor de apă purtate de curent direct pe lentilă, dar cascada asta este o bijuterie ascunsă pe care am descoperit-o în Bali.

Zona era sălbatică cu viață înmuită în apă. Licheni și mușchi înfloreau în fiecare umbră umedă. Plante se ridicau pe roci scăldate în soare și parfumul pământului umplea aerul. Acolo eram, doar noi doi, fără nimeni în jur. M-am descălțat de sandale și mi-am înmuiat picioarele în apă. Picături de apă îmi făceau sarongul să prindă viață și se înfășura strâns în jurul picioarelor mele, ca un șarpe albastru artificial. O șopârlă imensă a trecut pe lângă picioarele mele și am țipat atât de tare că peștera s-a umplut de glasul meu. Cu câteva minute în urmă pășeam atentă să nu îmi zgârii picioarele goale în pietrele ascuțite și acum, în câteva secunde, fugeam fără nici o grijă pe lume.

Stăteam acolo, pe o stâncă mângâiată de soare, în mijlocul unei peșteri întunecate și ascultam râsul lui Artem. Era unul din momentele alea perfecte, pe care le voi purta în amintiri o viață. Acolo era, râsul pe care eu îl numeam acasă. Pentru că așa cum Gregory David Robert a spus “Acasă e inima pe care te-ai născut să o iubești.”

Lempuyang Luhur – a journey to heavens

Lempuyang Luhur – a journey to heavens

Lempuyang Luhur

Lempuyang Luhur as place of pilgrimage

EN: I haven’t been here since I was a child. The entire village came. We all get dressed in our most beautiful clothes, rented a bus and went to pilgrimage to all the main temples in Bali. Lempuyang Luhur was one of them. Is the first time I came back. How did you decide to come here, miss? Not a lot of tourists.

I smile, thinking about the times in my own hometown when my grandmother was dressing me in new clothes and taking me to the church on Easter. What strange customs we all have. Different countries, different cultures, different religion, but you still can find common grounds. I’ve seen some pictures and decided to visit it, I reply finally. It seems so beautiful and serene.

Oh, it is. Too bad is so bad weather today, a lot of clouds. No view. The view is beautiful. And with this, he stops the conversation and concentrates on the steep road ahead. Tiny-tiny mountain roads, where barely a car was fitting, steep and with sudden curves without visibility.

Lempuyang Luhur ca loc de pelerinaj

RO: N-am mai fost aici de când eram copil. Tot satul a venit. Ne-am îmbrăcat toți în cele mai frumoase haine, am închiriat un autobuz și am plecat în pelerinaj la principalele temple din Bali. Lempuyang Luhur e unul din ele. E prima dată când mă întorc. De ce te-ai decis să-l vizitezi, domnișoară? Nu vin mulți turiști aici. 

Zâmbesc, gândidu-mă la sărbătorile din orașul meu, când mă îmbrăca bunica în haine noi și mă ducea la biserica de langă pod, să mă “dea” pe sub masă de Paște. Ce tradiții ciudate avem cu toții. Țări diferite, culturi diferite, religii diferite, dar tot poți găsii similitudini. Am văzut câteva poze de aici și m-am decis să-l vizitez, am răspuns într-un final. Pare așa frumos și senin. 

Off, dar este. Păcat că e vremea rea azi, mulți nori. Nu se vede peisajul. Peisajul este minunat. Și cu asta, oprește conversația și se concentrează pe drumul abrupt din față. Drumuri de munte înguste-înguste, unde de abia se strecoară o mașină, în pantă și cu curbe neașteptate, fără vizibilitate. 

Lempuyang Luhur

About Lempuyang Luhur

EN: 1 700 steps, at the altitude of 1 175m above sea level on the peak of Mount Lempuyang in East Bali. After Mount Batur, we didn’t plan any serious activities but somehow we wake up one morning in a car that was taking us up on the mountain roads to the entrance of Lempuyang Luhur.

The first temple, the biggest and most impressive of them all is situated at only a few minutes up from the main entrance. Majority of tourists stop here. Not me. I wanted to go up on all 1 700 steps, to see all the temples situated at different levels up on the mountain. I didn’t even know then what a beauty will wait for me in front.

Despre Lempuyang Luhur

RO: 1 700 de trepte, la o altitudine de 1 175m deasupra mării pe vârful muntelui Lempuyang din estul Baliului. După ce am urcat muntele Batur, nu aveam plănuită nici o altă activitate fizică serioasă, dar ne-am trezit cumva într-o dimineață într-o mașină ce avea să ne ducă la intrarea în templul Lempuyang Luhur. 

Primul templu, cel mai mare și impresionant din toate, e la câteva minute de la intrarea principală. Majoritatea turiștilor se opresc aici. Nu și eu. Am vrut să urc toate cele 1 700 de trepte, să văd toate templele situate la altitudini diferite sus pe munte. Nici nu știam ce peisaje mă așteaptă în față.

Lempuyang Luhur

The gate to heavens

EN: The entrance to the first temple is made through the famous gate to heavens. And it is a real door to heavens, suspending you between the earth and the sky. In the back, you can see Mount Agung, Bali’s highest peak, while in front is the first temple of Lempuyang Luhur with its three stairways.

Poarta raiului

RO: Intrarea în primul templu se face prin faimoasa poarta raiului. Și este cu adevărat o poartă către rai, suspendându-te între pământ și cer. În spate, poți vedea Muntele Agung, cel mai înalt vârf din Bali, pe când în față este primul templu din Lempuyang Luhur cu cele trei rânduri de scări. 

Lempuyang Luhur

The way up

EN: The morning dew was making our clothes stick to the bodies, my hair was wet. The jungle was all in a thin layer of mist. You were hearing monkeys in the trees around, otherwise, it was complete silence. The way up, even though made on stairs, is not a mear stroll. The stairs are steep and slippery, my knees were complaining all the way up. After a leg day at the gym, I was not feeling like this. I hear that the pilgrims believe that if you complain about the way up you will never reach the top.

Drumul spre vârf

RO: Roua dimineții ne făcea hainele să ni se lipească pe trup, părul îmi era ud. Jungla era acoperită de un strat subțire de ceață. Auzeai doar maimuțele în copacii din jur, în afară de asta, era liniște. Drumul până sus, chiar dacă e format din trepte, nu e așa ușor cum pare. Treptele sunt abrupte și alunecoase, genunchii mei s-au plâns până sus. După o zi de lucrat picioarele la sală, nu mă simțeam așa. Am auzit că pelegrinii cred că dacă te plângi de drumul până sus, nu vei ajunge în vârf.

Lempuyang Luhur

The view

EN: At one point was an opening in the forest, where you were able to admire the view. I was standing there, looking at the mist and clouds, that were covering the view. I guess he was right. It was a bad day to come, we will not see the view. At least we saw the mist lifting up in the forest, and the road here was beautiful too. No regrets.

Peisajul

RO: La un moment dat, pădurea oferea o deschidere, de unde puteai admira peisajul. Stăteam acolo, uitându-mă la ceață și la norii care ocopereau priveliștea. Cred că șoferul a avut dreptate. E o zi proastă să vizitezi, nu vom vedea nimic. Dar cel puțin ceața ridicându-se printre copacii, drumul până aici, au meritat. Nu am regrete.

Lempuyang Luhur

EN: Just as I was thinking this, a ray of sunshine appears. The view starts to clear. It was happening. By some kind of a miracle, the mist was lifting. The contour of the peak in front was appearing, there were some roads, and the little things like ants were the houses.

RO: În timp ce mă gândeam la toate astea, o rază de soare apare. Priveliștea începe să se limpezească. Se întâmpla. Ca printr-o minune, ceața se ridică. Conturul vârfurilor din față începe să se vadă, erau câteva drumuri și chestiile alea mici, ca niște furnici, erau case.

Lempuyang Luhur

EN: The green of the slopes in front was offering itself to us. We were surrounded by life. From the jungle in the back to the green wonder in front. It was one of the best mornings of my life. I thought that reaching the temple in the very early morning will be a pain, but instead, it offered us a memory to treasure for a lifetime.

RO: Verdele pantelor din față ni se oferea. Eram înconjurați de viață. De la jungle din spate, la minunea verde din față. A fost una din cele mai frumoase dimineți din viața mea. Am crezut că ajunsul la templu dimineața foarte devreme o să fie un chin, dar în schimb ne-a oferit o amintire pe care o vom prețui o viață.

Lempuyang Luhur

EN: Little by little the view was clear. The blue of the sky appeared. Soon, we reached the peak. Tiered, and wet from the morning dew. But it was a serene place, and calm. Without agitation, and without tourists.

RO: Puțin câte puțin și priveliștea era clară. Albastrul cerului a apărut. Curând, am ajuns în vârf. Obosiți și uzi de rouă. Dar era un loc atât de senin și liniștit. Fără agitație, fără turiști. 

Lempuyang Luhur

EN: Bucurenci talks at one point in “About the courage to let yourself be seen” about religion, a personal experience, in which “the priest does nothing except making things more complicated”, and this makes him prefer “the temples of bored or tiered gods, which dismissed their servants a long time ago”.

I was to discover this book sometime later, but in the moment I read this passage, Lempuyang Luhur was the first thing I thought about. And I realized that Bucurenci was right.

RO: Bucurenci vorbește la un momentat dat în “Despre curajul de a ne lăsa văzuți” despre religie, o experiență personală, “în care pastorul, sacerdotul sau vraciul, spuneți-i cum vreți  nu face altceva decât să încurce lucrurile.”, iar asta îl face să prefere “templele unor zei plictisiți sau obosiți care și-au concediat de mult îngrijitorii.”

Aveam să descopăr cartea asta mai târziu, dar în momentul în care am citit pasajul ăsta, Lemuyang Luhur mi-a apărut imediat în fața ochilor. Atunci am realizat că Bucurenci avea dreptate. 

Lempuyang Luhur

 

Bali temples – the water spring of Tirta Empul

Bali temples – the water spring of Tirta Empul

Tirta Empul

Tirta Empul – Purification rituals

Plouase ușor dimineața. Venisem pe scuter din Ubud, era cald și înăbușitor. Mi-am pus sarongul care trebuia să îmi acopere genunchii și am intrat în templu. Soarele era dogoritor, dar apa izvorului era rece. Ofrandele erau risipite peste tot, la fel și numeroșii oameni. Toate națiile, toate culturile, de la bătrâni la tineri. Credeau în Vishnu sau nu, izvoarele erau atracția principală. Legenda spune că Vishnu, a lovit o stâncă și a creat izvorul, pentru a revigora oamenii care se luptau cu un demon.

Izvorul sfânt sau Tirta Empul e locul unde balinezii hinduși vin pentru a se purifica. Sunt 30 de jeturi de apă împărțite în două bazine. Din câte am înteles, primul este folosit pentru ritualurile de purificare ale oamenilor, iar al doilea pentru diferite obiecte sau diverse ceremonii. Ultimele două izvoarele din primul bazin sunt ale morților, deci nimeni nu intră sub ele.

Se stătea la coadă pentru a intra în apă. Mă fascina cum fiecare persoană medita sau se ruga sub fiecare jet de apă, încercând să respecte ritualurile pe cât de mult posibil. Stau cuminte pe margine și privesc. Apa era rece și clară. Bătrâni se miscau încet, așezându-și ofrandele pe margine, apoi treceau prin apa rece cu mâinile în poziția rugăciunii Namaste. Încerc să ghicesc rugăciunile pe care oamenii le înalță către Zeul Apei, încerc să văd cu ochii minții cum apa purifică.

Tirta Empul

EN: It rained a bit in the morning. We came by motorbike from Ubud, and it was now hot and airless. I put on my sarong which needed to cover my knees and I entered the temple. The sun was strong, but the water from the spring was cold like all mountain springs. Offerings were everywhere, the same as the numerous people. All nations, all cultures, from young people to old man. Vishnu believers or not, the springs were the main attraction. The legend says that Vishnu split a rock and created the water spring, to revigorate the people which were fighting a demon.

The Holy Water Spring or Tirta Empul is the place where the Balinese of Hindu religion come for a ritual of purification. There are 30 water spouts divided between two pools. From what I understood, the first is used for the usual purification rituals of people, while the second is for objects and different rituals. The last two water spouts from the first pool are for dead people, so nobody is entering under them. 

A queue was formed for entering the water. I was fascinated how each person was meditating or praying under each water spouts, trying as much as possible to respect the rituals. I sit on the side and watch. The water was cold and clear. Old people were slowly moving, putting the offerings on the side of the pool, and then were passing through the cold water with their hand clasped in a Namaste prayer. I try to guess the prayers that people rise to the God of Water, and to visualise how the water purifies everything. 

Tirta Empul

Peaceful silence – the Jeroan

Tirta Empul e cu siguranță unul din cele mai aglomerate temple pe care le-am vizitat în Bali. După ce am stat câteva minute bune într-un colț lângă izvoare, am fugit de aglomerație și am ajuns în partea poate cea mai frumoasă a templului. Una din curțile interioare, numite Jeroan. Aici oamenii veneau să se roage. Mi s-a părut mult mai autentic decât izvoarele aglomerate. Era liniște, simțeai că poți să gândești în pace sau să îți golești mintea doar privind apa calmă a lacului.

M-am așezat pe niște trepte și priveam în gol. Mintea-mi era goală, priveam verdele contrastând cu tonurile închise ale pereților de piatră, înnegriți de timp. Vedeam prin apa cristalină fețele oamenilor, care stăteau ca și mine, în tăcere, privind în jur.
Tirta Empul

EN: Tirta Empul is definitely the most crowded temple that I visited in Bali. After I stayed for a while in a corner near the water springs, I ran from the crowd and reached maybe the most beautiful side of the temple. One of the inner courtyard, named Jeroan. Here people came to pray. It felt more authentic than the crowded water springs. It was quite, you felt that you can think in peace or just empty your mind by looking at the calm water of the pond.

I was sitting on some steps and starring in a fixed point. My mind was empty, I was seeing the green contrasting with the darker tones of the stone walls, blackened by time. I saw through the clear water reflections of people faces, which were staying just as me, silently, watching around. 

Tirta Empul

Tirta Empul

Life colours – the Koi

Într-unul din bazinele din templu înnoată pești koi. O specie de crap, ce provine din Japonia, în culori puternice ce simpolizează puterea interioară, perseverența sau împlinirea destinului.

Templele din Bali pot părea întunecate la prima vedere, cu ziduri de piatră, pe care timpul și propabil fumul de la ritualuri le înnegresc, dar ofrandele multicolore risipite peste tot, copacii și toată vegetația din jur le dau culoare. E culoarea naturii, fără aurul orbitor al turnurilor mărețe. Fiecare lucru pare asezat cu un scop anume, să te facă să admiri natura, frumusețea și să găsești simboluri ascunse. Fiecare grădină, lac, copac sau vietate te fac să întelegi că ești doar o mică parte dintr-un tot, unde fiecare își are rolul lui și fiecare își are propriile puteri.

Tirta Empul

EN: In one of the ponds from the temple are koi fish swimming. A carp species, originated from Japan, in strong colors which symbolise inner strength, perseverance or destiny fulfillment. 

Bali temples can seem dark at first sight, with stone walls, which time and maybe the smoke of incense from rituals blackens them, but the multicoloured offerings spreaded everywhere, the trees and vegetations around give them colour. Is the colour of nature, without the blinding gold of tall towers. Each thing is placed with a certain purpose, making you to admire nature, beauty and to find hidden symbols. Each garden, lake, tree or living being makes you understand that you are just a small piece of the whole, where each of us has its role and its own powers. 

Tirta empul

Copyright © : For using any of the content from this blog, please specify the source, and link properly to the original.

%d bloggers like this: