Travel to Romania (the creator of the crosses)

Travel to Romania (the creator of the crosses)

 

Stan Ioan Pătraș a fost cel care a ciobit în lemn prima cruce de la Cimitirul Vesel din Săpânța. Ne-am rătăcit puțin până am găsit casa micuță cu păun în curte. O casă ca toate celelalte din Săpânța. Mică și colorată, te simți ca acasă în momentul în care îi treci pragul. Cu tot cu ferestrele ei albastre, casa asta a devenit muzeu.

EN: Stan Ioan Patras was the one who carved in wood the first cross from the Merry Cemetery of Sapanta. We got lost a bit before we found the small house with a peacock in the yard. A house like all the others from Sapanta. Small and colorful, it makes you feel like home once you are inside. Together with its blue windows, this house became a museum. 

 

Nu doar crucile din cimitir au rămas în urma lui Stan Ioan Pătraș, ci fiecare bucată de lemn pe care și-a demonstrat mareția. Ca un adevărat corporatist, stau și mă gândesc, timp ce ochii mi se plimbă pe fiecare figură pictată “De câtă pasiune și talent are nevoie un om ca mintea lui să creeze așa ceva? Pun pariu că nimeni nu a scos atâta frumusețe dintr-un Excel.”

EN: Not only the crosses from the cemetery remained behind Stan Ioan Patras, but every piece of wood on which he proved his greatness. Like a true corporate worker I wonder while my eyes are looking on each painted figure: “How much passion and talent a man needs for his mind to create something as beautiful? I can bet that nobody revealed as much beauty from an Excel.”

 

La loc de cinste, printre alte atâtea articole scrise de-a lungul vremii despre Stan Ioan Pătraș și crucile lui, stă articolul din New York Times. Acum lipit pe un perete, articolul din mai 2002, are titlul “O să mori de râs, dacă nu ești deja mort”. Dacă nici ăștia de la NY Times nu știu să scrie…

EN: At a place of honor, between so many newspaper articles written during the times about Stan Ioan Patras and its crosses, it is the article from New York Times. Now hanging on the wall, the article from May 2002, has the title : “You’ll die laughing, if you’re not already dead.” I guess the rumors that NY Times authors know how to write, are not just rumors.

 

O casă atât de mică, în care nu știu cum au intrat atâtea minuni. Scaune, icoane, tablouri, mobila- tot e atât de răbdător muncit, cu atâtea detalii care se cer a fi admirate. Când noi trăim pe fuga, omul ăsta a investit mai presus de efort, timpul lui prețios. Și-a împodobit casa, cum a împodobit fiecare lucru pe care a pus mâna.

EN: Is such a small house, that I wonder how so many miracles fitted in it. Chairs, icons, paintings, furniture- everything is so patiently worked, with so many details that ask for admiration. When we are living on full speed, this man invested above effort, his precious time. He decorated his house like he decorated each thing that he touched.

 

Aici a început totul, și aici se continuă tradiția. Deși Stan Ioan Pătraș a murit, tradiția e dusă mai departe, în același mic atelier din spatele casei. Ucenicul lui sculptează, pictează, combină culorile și scrie epitafele, aducând viață în moarte, așa cum maestrul lui a făcut.

EN: Here everything started, and here the tradition goes on. Even though Stan Ioan Patras died, the tradition is carried on in the same small workshop in the back of the house. His apprentice continues to carve, paint the wood, combine colors and write epitaphs, bringing life into death like his master did. 

 

Copyright © : For using any of the content from this blog, please specify the source, and link properly to its original source.

Follow my blog with Bloglovin

Leave a Reply

%d bloggers like this: