Browsed by
Tag: San Pietro. Spanish Steps

See Rome from above. Alert: head in the clouds!

See Rome from above. Alert: head in the clouds!

Rome from above

Cupola of San Pietro Basilica – first stop for seeing Rome from above

Recunosc, eu am o obsesie. Dacă pot, orice oraș nou îmi place să îl văd de sus. Cocoțată pe culmile Olimpului, cu capul în nori și cu vântul bătându-mi în plete. Roma- orasul celor 7 coline, pe una din ele dorințele devin realitate.

EN: I admit it, I have an obsession. If is possible, every new city that I visit I like to see from above. Up, on the Olympus heights, with the head on the clouds and the wind blowing my hairs. Rome – the city of the seven hills so, on one of them wishes become reality. 

Rome from above

Prima oprire: Cupola Basilicii San Pietro. Tot drumul până sus, am impresia cum zidurile încep să se strângă-n jurul meu. Din când în când, o fereastră îmi arată că e o lume în afara zidurilor. Tot ce simt e că sunt în măruntaile Basilicii și sunt mai claustrofobă decât Iona în burta peștelui. Scările spirală nu contenesc să urce și la un moment dat realizez că dacă stau dreaptă lovesc tavanul cu capul. Mă înclin și urc așa treaptă cu treaptă. Doar italienii nu au nevoie de o Ana a lui Manole care să fie zidită în zidurile mănăstiri. De ce oare îmi vine în minte toate legendele claustrofobice?

EN: First stop: the Cupola of San Pietro Basilica. All the way up I feel that the walls start to squeeze around me. From time to time, a window shows me that it is a world outside the walls. All I feel is that I’m in the entrails of the Basilica and I am more claustrophobic than Jonah in the entrails of the fish. The winding stairs keep going up and at one point I realize that if I stand with my spine straight, I hit the ceiling with my head. I stay lop-sided and go on like this, one step at the time. The Italians don’t need an Ana to be built into the walls of the building. Why all these claustrophobic legends come into my mind?

Rome from above

După ce străbați zidurile înguste și urci, și urci, și încă urci, până ce simți că picioarele-ți sunt din plumb, dai cu nasul de văzduh și cu ochii de una din cele mai frumoase imagini din Roma. Aici ești, ai ieșit din burta peștelui și ai evadat zidurile care voiau să te îmbrățișeze. Sunt cu ochii în zare și văd ceea ce-mi pare nemărginirea Romei. Roma de sus – ăsta e locul.

EN: After you pass its narrow walls, and you go up, and up, and more up, until you feel your feet are made of iron, you hit clear skies and see one of the most beautiful images from Rome. Here you are, you are out from the stomach of the fish and you escaped the walls that wanted to hug you. My eyes are looking at the horizon and what I can see seems like an infinite Rome. Rome from above – this is the place.

Rome from above

De aici de sus, nu vezi nici sfinți, nici păcătoși, doar un oras la picioarele tale. Privești de sus Vaticanul și te gândești la toate secretele lui. Dacă ai putea vedea prin ziduri și prin timp. Cumva, de aici, lumea pare că a amuțit. Undeva, în față, oamenii stau la coadă. Cândva, pe o colină în Praga, dimineața devreme, am avut același sentiment. Că Pământul s-a oprit în loc și dacă respir o să înceapă să se învârtă din nou. Atunci, îmi părăseam casa și eram pe drum spre o nouă viată într-o altă țară. Ce era de data asta?

EN: From above here, you cannot see either saints or seiners, only a city at your feet. You see Vatican from above and you think at all its secrets. If you can see through walls and time. Somehow, from up here, the world is silent. Somewhere, in front, people wait in a queue. A long time ago, on a hill in Prague, early in the morning, I had the same feeling. That the Earth stopped moving and if I will breathe it will start its spinning once more. Then, I was leaving my house and I was on the road to a new life in a new country. What was it this time?

Rome from above

Respir. Pământul își continuă rotațiile. Ciudat, nu se întâmplă nimic. Dar orice ar fi, nu te uita înapoi. Aici, în spate mă așteaptă iar niște ziduri. Nu te uita la ele, cu ochii mari deschiși fixează albastrul sălbatic al cerului și infinitatea acoperișurile Romei.

EN: I breathe. The Earth starts spinning again. Strange, nothing else happens. But no matter what, do not look behind. Here, behind there are some walls. Do not look at them, with the eyes wide opened look ahead at the free wild blue of the sky and the infinity of Rome’s roofs. 

Spanish Steps – not as high, but as beautiful

Rome from above

Ai câștigat o colină, dar mai vrei. Mai ai de văzut Roma de sus dintr-o altă perspectivă. Lăsăm și sfinți și demoni în spate și mergem înainte spre o Roma glamuroasă. Ajungem la Scările Spaniole. Renovate de curând de Bulgari, acum aduc aminte din nou de Audrey Hepburn mâncând o înghețată acolo în filmul “Vacanță la Roma”.

EN: You won one of the hills, but you want more. You still have to see Rome from above from another perspective. We leave saints and demons behind and strode further to a glamorous Rome. We arrive at the Spanish Steps. Recently restored by Bulgari, now they remind again of Audrey Hepburn eating an ice-cream there in the movie “Roman Holiday”.

Rome from above

Pentru iubitorii de poezie, Scările Spaniole nu sunt doar un loc de unde se poate vedea Roma de sus, dar și locul unde se poate vizita casa-muzeu al lui John Keats. Undeva în dreapta scărilor, e casa unde a trăit și a murit poetul englez.

EN: From poetry lovers, the Spanish Steps are not only a place where you can see Rome from above but also the place where one can visit the house – museum John Keats. Somewhere in the right of the steps, is the house where it lived and died the English poet. 

Rome from above

Concluzia: uf, atâtea trepte! Vrei să te bucuri de priveliști? Trebuie să suferi puțin. Dar zâmbetul de pe fața mea arată că toate treptele alea până sus în Cupolă și după până sus pe Scările Spaniole merită efortul.

EN: The conclusion is: oh, so many steps! Do you want to enjoy the views? You need to suffer a little. But the smile on my face shows that all those steps up to the Cupola and after to the Spanish steps are worth the trouble.

When I have fears that I may cease to be
   Before my pen has gleaned my teeming brain,
Before high-pilèd books, in charactery,
   Hold like rich garners the full ripened grain;
When I behold, upon the night’s starred face,
   Huge cloudy symbols of a high romance,
And think that I may never live to trace
   Their shadows with the magic hand of chance;
And when I feel, fair creature of an hour,
   That I shall never look upon thee more,
Never have relish in the faery power
   Of unreflecting love—then on the shore
Of the wide world I stand alone, and think
Till love and fame to nothingness do sink.
(When I have Fears That I May Cease to Be – John Keats)
Rome from above
%d bloggers like this: