Browsed by
Category: Travel to Romania

Freedom was born in the tent- Travel to Romania (Vama Veche)

Freedom was born in the tent- Travel to Romania (Vama Veche)

 

Lucian Blaga spunea “Veșnicia s-a născut la sat”. Ca să parafrazez, pentru mine, libertatea s-a născut la cort.

Cu trenul sau cu masina, de câte ori mă îndrept spre mare, sufletul mi se desprinde de corp și prinde aripi. Vrea să ajunga mai repede la mare, nenorocitul. Doar nu degeaba sunt făcută 60% din apă, mereu vreau să ajung la ea.

EN: Lucian Blaga was saying “Eternity was born in the village.”. To paraphrase, for me freedom was born in the tent.

By train or by car, every time I am heading to the sea, my soul is detaching itself from my body and starts flying. It wants to arrive faster to the sea, poor thing. Is not for nothing that I am made 60% of water, I always want to arrive at it.

 

Pentru că eu așa sunt fericită, mângâiată de valuri, cu pielea sărata, cu picioarele acoperite de nisip. Diminețile perfecte sunt alea când soarele îmi încălzește cortul, cu roua dimineții încă lucind ușor, cu sunet de valuri și miros de vara. Vântul îmi șuieră povești aduse de pe mare, căci marea le știe pe toate, și le spală pe toate. Știe el mai bine cum să te trezească. Nici nu e greu. În timp ce-ți șoptește taine, îți aduce arome de cafea combinate cu mirosul mării.

EN: Because this is how I am happy, caressed by waves, with salty skin, with feet covered in sand. My perfect mornings are those when the sun is heating my tent, with the morning dew sparkling lightly, with the sound of waves and the smell of summer. The wind is whispering me stories brought by the sea, because the sea knows it all, and it washes it all. He knows better how to wake you up. Is not even hard: while he’s whispering you mysteries, he brings you aromas of coffee combined with the smell of the sea. 

 

Păstrați-vă pentru voi luxul cazării la hotel la mare și lasați-mi mie cortul. Nu vreau geamuri prin care sunetele nu străbat, mie îmi cantă marea cantece de leagăn înainte să adorm. Și cum să mă izolez voit de toate poveștile oamenilor ce trec pe lângă cort? Aud iubiri, dezamăgiri, libertăți. Încrederea în fericire mi-e redată de tinerii care se distrează până la răsărit. Au ei timp să doarmă pe plajă apoi, doar plaja ne adoptă pe toți. Văd oameni cu copii pe care îi aduc unde și-au petrecut ei anii cei mai zbuciumați. Aici, toată lumea se transformă.

EN: Keep for yourself the luxury of hotels, and leave me the tent. I do not want windows through which the sounds are not passing, the sea is singing me lullabies before going to sleep. And how to willingly isolate myself from all the stories of the people who are passing by near my tent? I am hearing loves, disappointments, freedoms. The trust in happiness is brought back to me by the young people partying till sunrise. They have enough time to sleep on the beach after, the beach is adopting us all. I am seeing people with children, bringing them to the place where they spent their most tumultuous years. Here, everybody is changing.

 

Aici, oamenii uită de inhibiții, de norme și de reguli. Marea ne acceptă pe toți, așa cum suntem. Prieteniile se leagă mai ușor la un pahar de Mojito rece. Soarele apune în fiecare seară pentru a ascunde pasiunile de ochii curioșilor. Muzica acoperă gemetele, dansurile devin ritualuri sălbatice, nisipul devine plapumă si ochii ne sclipesc de fericire. Aici concertele trupelor preferate îți ajung mai repede în suflet. Aici se nasc amintiri pe care le vom purta cu noi o viață.

EN: Here, people forget inhibitions, norms, and rules. The sea accepts us, just like we are. Friendships are tight more lightly while drinking a cold M0jito. The sun sets every evening to hide passions from the eyes of the curious. The music covers the moans, dances are becoming savage rituals, sand is becoming blanket and eyes are shining with happiness. Here the concerts of your favorite bands are reaching faster your soul. Here memories are born, memories which we will carry with us a lifetime.

 

Da, pentru mine libertatea s-a născut aici și dacă e să mă întrebi pe mine, aici o să și devină nemuritoare. Că vrei să te izolezi de toți, aici e locul. Că vrei să te îndrăgostești, aici e locul. Că vrei să te distrezi ca nicăieri în lume, aici e locul. Aici suntem toți egali, aici suntem toți liberi. Trebuie doar să întindem mana și să luăm libertatea purtată de-un val. Prinde-o repede că valul o duce înapoi în larg și cine știe când o mai prinzi. Și ține minte ce a zis Chirilă: “soarele, oricât m-aș chinui, nu răsare din blocul de vizavi (…) nu mai vreau să fac dragoste-n pat, marea a-nțeles și m-a adoptat”

EN: Yes, for me freedom was born here, and if you ask me, here is going to become immortal. If you want to isolate yourself from everybody, here is the place. If you want to fall in love, here is the place. You want to party as nowhere else in the world, here is the place. Here we are all equal, here we are all free. We only need to reach our hand and take the freedom carried away by a wave. Catch it fast, because the wave is taking it back offshore and who knows when you can catch it again. And remember what Chirilă said ” as much as I try, the sun is not rising from the building across the street […]. I don’t want to make love in bed anymore, the sea understood me and embraced me.”

 

Copyright ©: For using any of the content from this blog, please specify the source, and link properly to its original source.

Traditions- Travel to Romania ( Săpânța village, and its people)

Traditions- Travel to Romania ( Săpânța village, and its people)

 

La mine acasă se spune că omul sfințește locul. În Săpânța, oamenii au sfințit locul până simți că ai ajuns în rai. Aici au învățat că tradițiile sunt cele care ne-au format ca nație, că ele sunt cele care ne diferențiază de celelate popoare. Aici simplitatea, în cea mai pură formă, te aduce cu picioarele pământ. Aici oamenii încă trăiesc fără să rănească pământul, au descoperit înainte să devină un trend ce înseamnă să trăiești sustenabil. Nu ne predeau seminarii cum să salvăm planeta, ei își trăiesc zilele dându-ne exemplul unei vieți curate.

EN: At home, people have a saying: is the man who is blessing the place. In Săpânța, the people blessed the place until you feel now that you reached heaven. Here they learned that traditions are the ones that formed us as a nation, and they are those that differentiate us from others. Here simplicity in its purest form is bringing you back with your feet on the ground. Here people are still living without hurting the planet, they discovered before it became a trend what is means sustainable living. They are not teaching us courses on how to save the planet, they just live their days giving us the example of a clean life.

 

Am ajuns pe înserat în Săpânța. Urma să stăm la tanti Ileana. Cum am intrat în sat, am știut. Aici trecutul se îmbină cu prezentul. Poarta larg deschisă, intrăm în curte ca la noi acasă. Ni se spune ca aici nu se încuie ușile. Aici încă se mai crede în bunătatea oamenilor. O găsim pe tanti Ileana, în spatele casei, torcea lâna pentru covoare. Alături era mama ei, o femeie ce mi-a arătat cum se îmbătrânește frumos. Cu mâini lucrate și cinstite, îmi arată cu mândrie toate lucrurile pe care mâinile ei le-au creat. Genți, covoare, ștergare, fețe de masă, toate cusute tradițional, cu migală și dragoste. Culori vii ce îți bucură privirea, îți mângâie sufletul cu nuanțe.

EN: We arrived at sunset in Săpânța. We needed to sleep at Mrs. Ileana. How we entered the village, we knew. Here the past was combined with the present. The gates large opened, we enter in the yard like we are at our house. They told us that here doors are not locked. Here they still believe in the good in people. We find Mrs. Ileana in the backyard, she was spinning wool for the carpets. Near her was her mom, a woman that showed me what it means to get old with grace. With worked and honest hands, she shows me with pride all the things her hands created. Bags, carpets, towels, tablecloths, all sewed traditionally, with patience and love. Vivid colors that are bringing joy to the eyes, and caressing the soul with nuances. 

 

Să stăm la Pensiunea Ileana a fost cea mai bună decizie. Nu știu dacă a fost drumul lung, sau țuica băută ca aperitiv, dar ciorba și sarmalele alea mi-au uns sufletul de om trăit între munți de betoane. Femeia asta gătește ca si cum ar pune puțin din licoarea zeilor în bucate. Ne povestește despre viata ei, ne ascultă cum îi povestim de noi. Dar noi nu vrem să povestim mult, vrem să o ascultam cum ne spune de traiul lor, de tradițiile lor, de cum oamenii se îmbracă încă în costume populare în fiecare duminică și se duc la biserică, de cum se duc încă la colindat de sărbători, de tot. Mai mâncăm o prajitură făcută-n casă, ne mai îmbie cu o țuică și mai ascultăm puțin. Pleacă, ne lasă singuri, dar eu nu vreau să o las. Dacă sufletul meu de orășeancă sucită m-ar lăsa să-i spun sămai rămână, să ne mai spună puțin povești ce par de mult apuse, dar nu-i spun pentru că eu am în cap că timpul nu se împarte. Încă nu învățasem că timpul petrecut cu persoane de la care ai ce să înveți, nu e timp pierdut.

EN: To be staying at Pensiunea Ileana was the best decision we took. I don’t know if it was the long road or the tuica (plum brandy, Romanian traditional drink) that we drank as an appetizer, but the soup and sarmale (traditional Romanian food, made from minced meat rolled into pickled cabbage) comforted my soul that was living between concrete blocks. This woman cooks like she puts the nectar of gods into the food. She tells us about her life, she listens while we tell her about us. But we don’t want to talk much, we just want to listen to her while she is telling us about their life, about their traditions, about how people are still wearing the traditional costumes every Sunday and they go to church, how they still go caroling at holidays, about everything. We eat another homemade sweet, she tempts us with more tuica and we listen a bit more. She leaves us, she is letting us alone, but I don’t want to let her. Only if my twisted city soul will let me tell her to stay a bit more, to keep telling us stories that seem bygone long ago but I don’t tell her because in my head time is not shared. I did not learn then that time spent with persons from who you have what to learn is no lost time. 

 

 

 

Dimineața, ne trimite la Cimitirul Vesel. E vizavi, doar traversezi strada. E mai bine acum, ca nu sunt mulți turiști, ne îmbie cu drag. Ne-a promis că atunci când ne întoarcem ne arată camera mare. E camera din pozele de deasupra, cu perini maramureșene, cu covoare colorate țesute de ei care acoperă pereții, cu tradiții păstrate în fiecare colț. E camera în care se strânge familia de sarbatori pentru a primi colindători, unde se ciocnesc ouăle roșii de Paște, de unde se ia mireasa înainte să se ducă la biserică să se cunune. E o camera vie!

EN: In the morning, she sends us to the Merry Cemetery. Is just across the street. Is better now because there are not a lot of tourists at this hour, she tells us sweetly. She promised us that when we will come back she will show us the “big room”. Is the room from the photos from above, with Maramureș pillows, with colored carpets made by them that are covering the walls, with traditions kept in every corner. Is the room where the family is getting together at holidays to receive carolers, where they are knocking the first eggs at Easter, where they are coming to take the bride from home before she goes to the church to get married. Is a room that is alive!

 

Ne-am vândut pădurile, țara și bogățiile. Ne-au rămas oamenii, și dacă știm să le păstrăm, ne vor rămâne obiceiurile.

EN: We sold our forests, our country, and our riches. The only things left are the people, and if we know how to keep them our customs. 

Copyright ©: For using any of the content from this blog, please specify the source, and link properly to its original source.

%d bloggers like this: