Browsed by
Category: Travel to Romania

Travel to Romania (Bârsana Monastery)

Travel to Romania (Bârsana Monastery)

 

O mănăstire în mijlocul naturii, construită cu ajutorul naturii, din pietre de râu si lemn de stejar din pădurile din jur. Nu contează în ce crezi, frumusețea trebuie întotdeauna admirată. Acum parte din patrimoniul UNESCO, îmbină stilurile Gotic și Bizantin într-un mod unic în lume.

EN: A monastery in the middle of nature, built with the help of nature, from river stones and oak wood taken from the forests nearby. No matter what your belief is, beauty should always be admired. Now a part of UNESCO patrimony, it combines Gothic and Byzantine styles in a way unique in the world. 

 

 

Mănăstirea a fost construită cu ajutorul localnicilor, care au plătit și jertfa necesară ridicării oricărei minuni potrivit superstițiilor locale. Și Icar a plătit cândva, acum legenda se repetă aici. Există superstiția în regiunea asta că pentru orice construcție, fie biserică sau casă nouă, trebuie îngropat la baza locației un cocoș cu capul tăiat. Întotdeuna am crezut că dacă există zei, aceștia nu doar că sunt atotputernici, dar sunt și cruzi. Se pare că pentru construcția mănăstirii nu au urmat ritualurilor străvechi și pentru ăsta ar fi plătit scump cei care au ajutat la construirea lăcașului: cel care a pus crucea in vârful bisericii a paralizat, altul și-a pierdut soția și copilul, preotul și-a pierdut fiul.  Fiecare loc cu nenorocirile lui, fiecare loc își poartă crucea. Trecem prin viața, unii blamând divinitatea, alții blamând superstițiile, alții soarta și alții care pur și simplu acceptă viața așa cum e.

EN: The monastery was built with the help of the villagers, who according to the local superstition paid also the blood price necessary for building any wonder. Also, Icar paid it a long time ago, now the legend is repeated here. There is a local superstition in this region that for any building, no matter if monastery or house, they need to burry at the base of the location a beheaded rooster. I always believed that if the gods are real, they are not only all mighty but they are also cruel. Apparently, for building this monastery, the old rituals were not followed and the ones who helped build this place paid the price afterward: the one who placed the cross on the top paralyzed shortly after, another one lost his wife and son, the priest lost his son. Each place with its own miseries, each place with its own cross to carry. We pass through life, some blaming the divinity, other blaming superstitions, other the faith and other whom simply accept life the way it is.

 

Cum sătenii din Săpâța găsesc puterea de a râde morții în fața, aici localnicii își privesc cu mândrie suferința și îi admira turlele de lemn. Soarta fusese învinsă, iar măiestria mănăstirii a devenit eternitate.

EN: Like the villagers from Sapanta who are finding the power to laugh in the face of death, here the villagers watch proudly at their suffering and they admire its wooden steeples. The faith was defeated, and the greatness of the monastery became eternal. 

 

Cu capul vâjâind de nedreptățile lumii, de toate sacrificiile, mintea îmi cere demonstrații, explicații, protestează nenorocita și nu crede cumva în spatele bisericii, la umbra unui nuc bătrân, ajung pentru câteva momente să mă întrebi “Crezi?”.Mă ridic brusc și neîncrederea mi se ascunde mai mult sub piele, “râsul, dansul, bucuria sunt cei trei arhangheli care ne iau de mana și ne arată calea” (Nikos Kazantzakis, Raport catre El Greco).

EN: With my head spinning because of the world’s injustice, of all sacrifices, my mind asks for demonstrations, explanations, she miserably protests and she doesn’t believe. Somehow in the back of the church, while laying in the shadow of an old walnut tree, I questioned myself  ” Do you believe?”. I suddenly get up and the disbelief is now hiding deeper under my skin, “laugh, dance, joy are the three archangels that are taking us by the hand and showing us the way” (Nikos Kazantzakis, Report to Greco).

 

Locația: fie că își cauți sufletul pierdut, fie că vrei să descoperi puterea unor mâini pricepute, ai aici o mănăstire unde natura și-a dat mana cu divinitatea și-au creat un loc care-ți aduce liniște sufletească și fericire ochilor.

Locationif you are either searching for your lost soul or you want to discover the power of skilled hands here is a monastery where nature shakes hands with divinity and together they create a place that brings peace in your soul and happiness to your eyes.

 

Copyright ©: For using any of the content from this blog, please specify the source, and link properly to its original source.

Travel to Romania (the creator of the crosses)

Travel to Romania (the creator of the crosses)

 

Stan Ioan Pătraș a fost cel care a ciobit în lemn prima cruce de la Cimitirul Vesel din Săpânța. Ne-am rătăcit puțin până am găsit casa micuță cu păun în curte. O casă ca toate celelalte din Săpânța. Mică și colorată, te simți ca acasă în momentul în care îi treci pragul. Cu tot cu ferestrele ei albastre, casa asta a devenit muzeu.

EN: Stan Ioan Patras was the one who carved in wood the first cross from the Merry Cemetery of Sapanta. We got lost a bit before we found the small house with a peacock in the yard. A house like all the others from Sapanta. Small and colorful, it makes you feel like home once you are inside. Together with its blue windows, this house became a museum. 

 

Nu doar crucile din cimitir au rămas în urma lui Stan Ioan Pătraș, ci fiecare bucată de lemn pe care și-a demonstrat mareția. Ca un adevărat corporatist, stau și mă gândesc, timp ce ochii mi se plimbă pe fiecare figură pictată “De câtă pasiune și talent are nevoie un om ca mintea lui să creeze așa ceva? Pun pariu că nimeni nu a scos atâta frumusețe dintr-un Excel.”

EN: Not only the crosses from the cemetery remained behind Stan Ioan Patras, but every piece of wood on which he proved his greatness. Like a true corporate worker I wonder while my eyes are looking on each painted figure: “How much passion and talent a man needs for his mind to create something as beautiful? I can bet that nobody revealed as much beauty from an Excel.”

 

La loc de cinste, printre alte atâtea articole scrise de-a lungul vremii despre Stan Ioan Pătraș și crucile lui, stă articolul din New York Times. Acum lipit pe un perete, articolul din mai 2002, are titlul “O să mori de râs, dacă nu ești deja mort”. Dacă nici ăștia de la NY Times nu știu să scrie…

EN: At a place of honor, between so many newspaper articles written during the times about Stan Ioan Patras and its crosses, it is the article from New York Times. Now hanging on the wall, the article from May 2002, has the title : “You’ll die laughing, if you’re not already dead.” I guess the rumors that NY Times authors know how to write, are not just rumors.

 

O casă atât de mică, în care nu știu cum au intrat atâtea minuni. Scaune, icoane, tablouri, mobila- tot e atât de răbdător muncit, cu atâtea detalii care se cer a fi admirate. Când noi trăim pe fuga, omul ăsta a investit mai presus de efort, timpul lui prețios. Și-a împodobit casa, cum a împodobit fiecare lucru pe care a pus mâna.

EN: Is such a small house, that I wonder how so many miracles fitted in it. Chairs, icons, paintings, furniture- everything is so patiently worked, with so many details that ask for admiration. When we are living on full speed, this man invested above effort, his precious time. He decorated his house like he decorated each thing that he touched.

 

Aici a început totul, și aici se continuă tradiția. Deși Stan Ioan Pătraș a murit, tradiția e dusă mai departe, în același mic atelier din spatele casei. Ucenicul lui sculptează, pictează, combină culorile și scrie epitafele, aducând viață în moarte, așa cum maestrul lui a făcut.

EN: Here everything started, and here the tradition goes on. Even though Stan Ioan Patras died, the tradition is carried on in the same small workshop in the back of the house. His apprentice continues to carve, paint the wood, combine colors and write epitaphs, bringing life into death like his master did. 

 

Copyright © : For using any of the content from this blog, please specify the source, and link properly to its original source.

Follow my blog with Bloglovin

Humor- Travel to Romania (The Merry Cemetery from Sapanta)

Humor- Travel to Romania (The Merry Cemetery from Sapanta)

 

Intrat în patrimoniul UNESCO datorită stilului unic, Cimitirul Vesel din Săpânța îmi arată o trăsătură caracteristică românilor: a face haz de necaz. În tradiția populară, moartea e văzută ca un eveniment trist. Nu și aici. Aici crucile bogat colorate spun povestea omului țintuit sub ele, în versuri pline de umor în marea majoritate a cazurilor. Cu un ochi râzi și cu altul parcă vrei să plângi.

EN: Included in the UNESCO patrimony because of its unique style, the Merry Cemetery of Săpânța shows me one more time one characteristic feature of Romanians: making fun of a tragedy. Traditional, death is seen as a sad event. Not here. Here the heavily colored crosses are telling the story of the man pinned under them, in rhymes full of humor in the majority of the cases. One eye is laughing and the other is pretty close to cry. 

 

Încă de la intrare îmi dau seama că nu e un cimitir obișnuit, în care de obicei mă simt de parcă moartea îmi surâde învingătoare. Aici, morții i se râde în față.

EN: Since the entrance, I realize that this is not a usual cemetery in which usually I am feeling like death is smiling to me as a winner. Here, you laugh to death’s face. 

 

Crucea soacrei:

Sub această cruce grea
Zace biata soacră-mea
Trei zile de mai trăia
Zăceam eu și cetea ea.
Voi care treceți pă aici
Incercați să n-o treziți
Că acasă dacă vine
Iarăi cu gura pă mine
Da așa eu m-oi purta
Că-napoi n-a înturna
Stai aicea dragă soacră-mea

The cross of the mother-in-law

Under this heavy cross
Lies my poor mother-in-law
Three more days should she have lived
I would lie, and she would read (this cross).
You, who here are passing by
Not to wake her up please try
Cause’ if she comes back home
She’ll criticize me more.
But I will surely behave
So she’ll not return from the grave.
Stay here, my dear mother-in-law!

 

Unora le-a plăcut țuica, alții au dus o viață grea cu soacra lângă, alții au iubit viața, alții au fost luați prea devreme. De fiecare dată însă, a ramas în urma lor o mărturie care dăuinuește în timp, o cruce de un albastru intens, atent cioplită în lemn, la care mulți turiști se vor uita uluiți multă vreme de acum înainte.

EN: Some loved tuica, others lived a hard life together with their mother-in-law, others loved life, others were taken to early. Anyway, in every case, they left behind a testimony that will endure: a deep blue cross, carefully crafted in wood, at which the tourists will watch mesmerized for a long time to come. 

 

Locul ăsta mă duce vrând nevrând cu gandul la teatru: două măști – una tristă, celalaltă râzând. Pe scena vieții, locuitorii din Săpânța își duc mai departe viața eternă, alegând să facă din viața o comedie, chiar dacă zâmbetul ce rămâne e unul trist.

EN: This place makes me think of the theater, I want it or not: two masks- one sad, the other laughing. On the scene of life, the villagers of Săpânța continue their eternal life choosing to make life a comedy, even though the smile left behind is a sad one. 

 

Locație : la granița dintre viață și moarte, românii de aici își arată încă o dată măiestria. 

EN: Location : at the border between life and death, the Romanians from here show to the world once more their craftsmanship. 

Copyright ©: For using any of the content from this blog, please specify the source, and link properly to its original source.

%d bloggers like this: