Browsed by
Category: A short thought

A short thought- Is not because of the weather

A short thought- Is not because of the weather

DSCF2137

Pleacă de la muncă. Managerul e în concediu, deci nimeni nu i-a suflat în ceafa azi. Clientul nu a trimis informația cerută, deci nu a avut nici mult de muncă. Până și vremea e plăcută azi, 18-19 grade. Pleacă devreme de la muncă, adică atunci când oficial se termină programul. Hai că e o zi bună!

Se oprește să fumeze o țigară înainte să coboare la metrou. Se așeaza pe bordura și privește în jur. Mai trage un fum. Parcă oamenii, care trec pe lângă ea, zâmbesc. Ce naiba?! Doar e în Rusia, aici nimeni nu zâmbește pe stradă. Poate e de la vreme. Poate de asta rușii afișează tot timpul o față de parcă le-ai furat ultimul covrig din coada câinelui ce tocmai a trecut.

Se urcă în metrou, își cufunda nasul în cartea ei despre Van Gogh. Trec stațiile una după alta. Simte îmbrânceli, dar e prea atrasă în universul minerilor din carte. Alte îmbrânceli. Și mai dai un cot, și mai împinge puțin. Se muta într-un colț, unde coatele care nu au loc de ea nu pot să o ajungă. Își spune în sinea ei că așa e în metrou mereu. Zâmbește.

Se urca și-n autobuz. Azi parcă nu e îmbulzeală. Mai are puțin de mers pe jos până acasă. Miroase și a frunze arse. Așa mirosea acasă toamna, când ardeau oamenii pe la porți frunzele uscate. A și uitat de îmbrâncelile primite-n subteran.

Ajunge la magazin. O mamaie stă la coada în spatele ei, îi împinge cumpărăturile. Își mută roșiile un pic mai în față, se mută și ea, pentru că mamaia nu se oprea cu împinsul. Îi mai da și o geanta peste picioare. Se mai mută puțin. Mai ia o geantă peste picioare, că doar e pe gratis. Ridică o spranceana, se uită cu ciudă la mamaie. Nici o părere de rău pe față.

Iese din magazin și vede scena lunii: o femeie țipă după copilul ei care alergă de ea, o alta cu un nou-născut în cărucior o îmbrâncește. Își înfig mâinile una-n părul celeilalte. Nu îi vine să creadă. Aia cu bebelușul a luat o altă mamă la bătaie, pentru că țipa lângă căruțul copilului care dormea. Se uita cu uimire și pleacă mai departe.

Mamaia de la magazin, nebunele care s-au luat la bătaie, oamenii care îmbrânceau- niște coincidențe. Uite că portăreasa îi zâmbește. În lift, o rusoaică mică, care de abia se ținea pe o chestie cu două roți, îi trântește și ea un zâmbet știrb.

E iar fericită, două zâmbete în mai puțin de trei metri. Își scoate câinele la plimbare. Îi dă drumul din lesă, ea mai fumează o țigara. Trece un copil pe o bicicleta. Ea se uita la câine, care are obiceiul de a lătra la oameni.  De data asta, e linistită. Surpriză! Copilul trece în goană pe lângă câine, și scoate un “lătrat” să sperie câinele. Câinele fuge repede după picioarele ei, o alintă puțin și se întorc acasă.

Intră în curtea interioară a clădirii. O femeie se gândește că e momentul oportun să o interogheze de ce își plimbă câinele în curtea interioară, că își face nevoile acolo unde se joacă copiii. Și face asta țipând. I-a ajuns. Nu știe de unde îi vin cuvintele în rusă, dar încep să-i iasă pe gură ca o avalansă: venim de pe strada, nu am plimbat-o aici, dar trebuie sa intru cumva și în clădire. Data viitoare, gândește înainte să vorbești. Dacă tu ești o persoana rea, nu înseamnă ca toți sunt la fel.

Îi întoarce spatele și spune în română: Nu e de la vreme! Nimeni nu o întelege, dar nu prima oară. Aici, nimeni nu o înțelege.

EN: She’s going away from work. Her manager is on vacation, so nobody was looking over her shoulder today. The client didn’t send the new information, so she also didn’t have a lot of work to do. Even the weather is nice today, there are 18-19 degrees. She leaves early from work, meaning at the hour when the working hours are officially over. Come on, is a good day!

She stops to smoke a cigaret before going down to the subway. She sits on the sidewalk and looks around. She inhales another smoke. It seems that the people which are passing near her are smiling. What the hell?! This is Russia, here nobody smiles on the street. Maybe is because of the weather. Maybe this is the reason why the Russians are always having a face like you stole the last pretzel, and they will starve. 

She gets into the subway, her nose in the book about Van Gogh. The stations are passing one by one. She feels how they are pushing, but she is too drawn in the universe of the miners from the book. More pushing. And a little hit with the elbow, and push a little more. She moves into a corner where the elbows that don’t have space because of her will not reach. She says to herself that this is how it is in the subway. She smiles. 

She gets into the bus. Today it seems that is not crowded. She has a little bit to walk to home. And it smells like burned leaves. This was how was smelling at home in the autumn  when the people were burning on the street the fallen leaves. She forgets already about the pushes from the underground. 

She enters in the shop. An old lady which stays in the queue behind her keeps pushing her groceries. She moves her tomatoes a little further, she moves as well, because the old lady doesn’t stop with the pushing. The old lady even hits her with the bag on the back of her legs. She moves a little further. Take another bag over your legs, it’s for free!  She lifts one of her eyebrows, and she looks bitterly at the old lady. Not a sign of remorse on her face. 

She exits from the shop, and she sees that scene of the month: a woman screams after her kid which ran away from her, another woman with a newborn in a baby stroller pushes the first. They start pulling each other hair! The one with the newborn keeps fighting, literally fighting with the other mom, because she screamed near the stroller where her son was sleeping. She watches amazed, and she keeps going. 

The old lady in the shop, the crazy women which were fighting, the people pushing in the subway- just coincidences. Look, the gatekeeper smiles to her. In the elevator, a small Russian girl who was barely keeping her balance on a two weals thing shows her a toothless smile. 

She’s happy again, two smiles on less than three meters. She takes the dog out. She releases her from the leash, she smokes another cigarette. A kid is passing on a bicycle. She looks at the dog because it has the habit of barking at people. This time she was silent. Surprise! The kid passes fast near the dog, and HE “barks” in order to scare the dog. The dog runs behind her legs, she caresses her a little and she goes home. 

She enters the inner yard. A woman thinks is a good time to ask her why she walks her dog in the inner yard because the dog will poop where the kids are playing. And she does this screaming. That is enough. She doesn’t know from where the words are coming to her in Russian, but the words keep exiting her mouth like in an avalanche: we are coming from the street, I didn’t walk her here, but somehow I needed to go back into the building. Next time, think before you speak. If you are a mean person, doesn’t mean that everybody is the same. 

She turns her back, and says in Romanian: is not because of the weather! Nobody understands her but is not the first time. Here nobody does. 

A short thought/ Un gând scurt

A short thought/ Un gând scurt


E joi, deci azi muncim. Mă îndrept spre colțul meu, unde imi voi face ultimul neuron să regrete ca nu s-a sinucis încă de ieri. În timp ce merg cu lenea obișnuită unei zile de joi, când te gândești cu drag că maine e vineri, asta înseamnă că poimâine e în final sâmbătă deci poți să dormi (creier de corporatist, ce vrei?), îmi arunc un ochi pe monitorul unui coleg. Îmi rănește retina titlul. “Cum să fii mai productiv?”. Pe lângă greața pe care articolele de genul mi-o produc, deși le deschid din când în când sperând că poate au descoperit leacul împotriva muncii, astăzi parcă e prea mult.

Hai că spun eu aici secretul cum să te transformi dintr-un buldog leneș sforăind pe unde apucă într-un ogar fugărind un iepure. Eu una spun ca e revelația secolului, poate fac și un ban din asta. Primul pas e și ultimul:  PUI MÂNA ȘI MUNCEȘTI!!!

EN: Is Thursday, so it means that today we work. I am walking towards my corner, where I will make my last neuron regret that he didn’t killed himself since yesterday. While I am walking with the usual laziness of a Thursday, when you think with excitement that tomorrow is Friday, and that day-after-tomorrow is Saturday so you can finally sleep (a corporatist brain, what do you want?). So while I am walking I have a short look on the screen of one of my colleagues. The title hurts my eyes. “How to be more productive?”. Aside the usual nausea these articles provoke me, today is too much for me.

I will tell here the secrete to transform yourself from a lazy bulldog snoring where he can into a hound chasing a rabbit. I am saying that is the discovery of the century, maybe I even make some money from the idea. The first step is also the last: GO AND WORK!!!

Copyright © : For using any of the content from this blog, please specify the source, and link properly to its original source.

Follow my blog with Bloglovin

%d bloggers like this: