Browsed by
Category: A Romanian in Rome

See Rome from above. Alert: head in the clouds!

See Rome from above. Alert: head in the clouds!

Rome from above

Cupola of San Pietro Basilica – first stop for seeing Rome from above

Recunosc, eu am o obsesie. Dacă pot, orice oraș nou îmi place să îl văd de sus. Cocoțată pe culmile Olimpului, cu capul în nori și cu vântul bătându-mi în plete. Roma- orasul celor 7 coline, pe una din ele dorințele devin realitate.

EN: I admit it, I have an obsession. If is possible, every new city that I visit I like to see from above. Up, on the Olympus heights, with the head on the clouds and the wind blowing my hairs. Rome – the city of the seven hills so, on one of them wishes become reality. 

Rome from above

Prima oprire: Cupola Basilicii San Pietro. Tot drumul până sus, am impresia cum zidurile încep să se strângă-n jurul meu. Din când în când, o fereastră îmi arată că e o lume în afara zidurilor. Tot ce simt e că sunt în măruntaile Basilicii și sunt mai claustrofobă decât Iona în burta peștelui. Scările spirală nu contenesc să urce și la un moment dat realizez că dacă stau dreaptă lovesc tavanul cu capul. Mă înclin și urc așa treaptă cu treaptă. Doar italienii nu au nevoie de o Ana a lui Manole care să fie zidită în zidurile mănăstiri. De ce oare îmi vine în minte toate legendele claustrofobice?

EN: First stop: the Cupola of San Pietro Basilica. All the way up I feel that the walls start to squeeze around me. From time to time, a window shows me that it is a world outside the walls. All I feel is that I’m in the entrails of the Basilica and I am more claustrophobic than Jonah in the entrails of the fish. The winding stairs keep going up and at one point I realize that if I stand with my spine straight, I hit the ceiling with my head. I stay lop-sided and go on like this, one step at the time. The Italians don’t need an Ana to be built into the walls of the building. Why all these claustrophobic legends come into my mind?

Rome from above

După ce străbați zidurile înguste și urci, și urci, și încă urci, până ce simți că picioarele-ți sunt din plumb, dai cu nasul de văzduh și cu ochii de una din cele mai frumoase imagini din Roma. Aici ești, ai ieșit din burta peștelui și ai evadat zidurile care voiau să te îmbrățișeze. Sunt cu ochii în zare și văd ceea ce-mi pare nemărginirea Romei. Roma de sus – ăsta e locul.

EN: After you pass its narrow walls, and you go up, and up, and more up, until you feel your feet are made of iron, you hit clear skies and see one of the most beautiful images from Rome. Here you are, you are out from the stomach of the fish and you escaped the walls that wanted to hug you. My eyes are looking at the horizon and what I can see seems like an infinite Rome. Rome from above – this is the place.

Rome from above

De aici de sus, nu vezi nici sfinți, nici păcătoși, doar un oras la picioarele tale. Privești de sus Vaticanul și te gândești la toate secretele lui. Dacă ai putea vedea prin ziduri și prin timp. Cumva, de aici, lumea pare că a amuțit. Undeva, în față, oamenii stau la coadă. Cândva, pe o colină în Praga, dimineața devreme, am avut același sentiment. Că Pământul s-a oprit în loc și dacă respir o să înceapă să se învârtă din nou. Atunci, îmi părăseam casa și eram pe drum spre o nouă viată într-o altă țară. Ce era de data asta?

EN: From above here, you cannot see either saints or seiners, only a city at your feet. You see Vatican from above and you think at all its secrets. If you can see through walls and time. Somehow, from up here, the world is silent. Somewhere, in front, people wait in a queue. A long time ago, on a hill in Prague, early in the morning, I had the same feeling. That the Earth stopped moving and if I will breathe it will start its spinning once more. Then, I was leaving my house and I was on the road to a new life in a new country. What was it this time?

Rome from above

Respir. Pământul își continuă rotațiile. Ciudat, nu se întâmplă nimic. Dar orice ar fi, nu te uita înapoi. Aici, în spate mă așteaptă iar niște ziduri. Nu te uita la ele, cu ochii mari deschiși fixează albastrul sălbatic al cerului și infinitatea acoperișurile Romei.

EN: I breathe. The Earth starts spinning again. Strange, nothing else happens. But no matter what, do not look behind. Here, behind there are some walls. Do not look at them, with the eyes wide opened look ahead at the free wild blue of the sky and the infinity of Rome’s roofs. 

Spanish Steps – not as high, but as beautiful

Rome from above

Ai câștigat o colină, dar mai vrei. Mai ai de văzut Roma de sus dintr-o altă perspectivă. Lăsăm și sfinți și demoni în spate și mergem înainte spre o Roma glamuroasă. Ajungem la Scările Spaniole. Renovate de curând de Bulgari, acum aduc aminte din nou de Audrey Hepburn mâncând o înghețată acolo în filmul “Vacanță la Roma”.

EN: You won one of the hills, but you want more. You still have to see Rome from above from another perspective. We leave saints and demons behind and strode further to a glamorous Rome. We arrive at the Spanish Steps. Recently restored by Bulgari, now they remind again of Audrey Hepburn eating an ice-cream there in the movie “Roman Holiday”.

Rome from above

Pentru iubitorii de poezie, Scările Spaniole nu sunt doar un loc de unde se poate vedea Roma de sus, dar și locul unde se poate vizita casa-muzeu al lui John Keats. Undeva în dreapta scărilor, e casa unde a trăit și a murit poetul englez.

EN: From poetry lovers, the Spanish Steps are not only a place where you can see Rome from above but also the place where one can visit the house – museum John Keats. Somewhere in the right of the steps, is the house where it lived and died the English poet. 

Rome from above

Concluzia: uf, atâtea trepte! Vrei să te bucuri de priveliști? Trebuie să suferi puțin. Dar zâmbetul de pe fața mea arată că toate treptele alea până sus în Cupolă și după până sus pe Scările Spaniole merită efortul.

EN: The conclusion is: oh, so many steps! Do you want to enjoy the views? You need to suffer a little. But the smile on my face shows that all those steps up to the Cupola and after to the Spanish steps are worth the trouble.

When I have fears that I may cease to be
   Before my pen has gleaned my teeming brain,
Before high-pilèd books, in charactery,
   Hold like rich garners the full ripened grain;
When I behold, upon the night’s starred face,
   Huge cloudy symbols of a high romance,
And think that I may never live to trace
   Their shadows with the magic hand of chance;
And when I feel, fair creature of an hour,
   That I shall never look upon thee more,
Never have relish in the faery power
   Of unreflecting love—then on the shore
Of the wide world I stand alone, and think
Till love and fame to nothingness do sink.
(When I have Fears That I May Cease to Be – John Keats)
Rome from above
Because when is dark, Rome gives you light

Because when is dark, Rome gives you light

 

Așa cum o persoană blândă poate să emane căldură prin toți porii, așa și Roma emană frumusețe la fiecare pas. A trebuit doar să deschid ochii și să pașesc pe străzile-i mici și întortocheate din jurul Pietei Navona. Ca să-i descopar tainele și ungherele a fost suficient să privesc în jur. Și atunci mi s-a arătat: goală și superbă, așa cum doar ea a învățat să fie de atâția mii de ani.

EN: Just like a kind person can spread good feelings through each breath, that is also how Rome gives you beauty at each step. I only needed to open my eyes and step on its small and twisted streets near Navona Square to discover its mysteries and its corners. It was enough to look around. Then she showed herself to me: naked and gorgeous, like only she learned to be during all these thousands of years.

Întotdeauna mi-a placut să colind seara pe străzile orașelor mari. După ce ziua stau îngrămădite sub tălpile atâtor turiști, seara își dau voie să respire. Sunt ca niște actrițe îndrăgostite, care după ce pe scena își dăruiesc dragostea unor străini, se intorc seara acasă și se cuibăresc în brațele singurului bărbat pe care-l adoră. În timp ce întunericul o îmbrățișa, Roma i se dăruia cu pasiune. Și eu am putut să fiu martorul acestei iubiri.

EN: I like to wonder during the night on the streets of big cities. After during the day they sit crowded under the feet of so many tourists, during the night they allow themselves to breathe. They are like some in love actresses, which after they offer their love to strangers on camera, they return in the evening at home and they cuddle in the arms of the only man that they adore. While the darkness embraced her, Rome was surrendering to it with passion. And I was able to witness this love.

 

San Pietro se arată mai impunător seara, un bătrân soldat care încă pazește mormintele atâtor papi. Rămâne drept, după ce piațeta-i începe să se golească. Cozile interminabile de la bilete l-au extenuat și acum are timp să lumineze toate cotloane și să simtă cu adevărat casa in care “trăiește”.

EN: San Pietro shows itself more imposing at night, an old soldier that still guards the tombs of so many popes. He remains straight, while its square starts to get more empty. The endless tickets queues exhausted him, and now he has the time to lighten all the corners and truly feel the house where he “lives”. 

 

Bătrânul soldat continuă să te urmărească și când îi părăsești brațele protectoare. Stai pe podul de langă Castelul San Angelo și îl vezi acolo, împietrit în timp. Roma-i este frontul, iar tu unul din vietățile pe care le va proteja. Pentru că în Roma, atâta timp cât vezi marele colonel peste umerii-ți încărcați de greutăți, știi că ești în siguranță.

EN: The old soldier continues to watch over you even after you are not in his protective arms. You sit on the bridge near San Angelo Castle and you can see him there, frozen in time. Rome is its battlefield, and you are one of the creatures that he will protect. Because in Rome, while you can see the grand colonel over your heavy shoulders you know you are safe. 

Roma te îmbie să o iubești pe întuneric, pentru că atunci ea e cea care îți dă lumină. Și cum să nu-i iubești podurile, străzile, catedralele, piațetele, detaliile și toate miracolele lumii pe care orașul și luna ți le luminează? Cum să te duci tu să te culci, când aici nici îngerii nu dorm?

EN: Rome invites you to love her in the dark because then she is the one who gives you light. And how not to love her bridges, streets, cathedrals, squares, details and all the wonders of the world that the city and the moon are lighting up for you? How can you go to sleep when here not even the angels aren’t sleeping?

Listen to: Robbie Williams- Angels

Copyright ©: For using any of the content from this blog, please specify the source, and link properly to the original.

A different Rome- with the mane in the wind

A different Rome- with the mane in the wind

 

O amintire puternică din copilăria mea e legată de cai. Bunicii, parinții tatălui meu, țărani care au muncit și respectat pământul o viață, aveau cai. Două iepe care m-au fascinat toată copilaria. O sălbăticie îmblânzită, doi ochi pătrunzători, cu coama în vânt. Grajdul era locul interzis, nu aveam voie să intru acolo singură, exista pericolul să se sperie și să mă lovească cu copita. De aia și era o bucurie pentru mine de fiecare dată când mă lua cineva de mână și mă introducea în acel univers care mirosea a fân și cal. Vechea poveste a fructului oprit presupun. Le vedeam cum mă priveau cu coada ochiului și îmi imaginam cum le voi da eu drumul din hățuri și cum mă vor recompensa, lăsându-mă să le călăresc la galop peste câmpuri înverzite.

EN: A strong memory from my childhood relates to horses. My grandparents, the parents of my father, peasants who worked and respected the fields their whole life, had horses. Two mares that fascinated me my entire childhood. An untamed wilderness, two piercing eyes, with the mane in the wind. The stable was the forbidden place, I was not allowed to enter it alone. There was the danger that the horses will get scarred and will hit me with their hoofs. That’s why it was such a great joy for me every time somebody was taking my hand and was leading me into that universe that smelled as hay and horse. The old story of the forbidden fruit, I guess. I saw them how they were watching me with caution, and I was imagining how I will let them free from their reins and they will let me ride them at a gallop across green fields as a reward.

Dragostea și respectul față de cai nu mi-au pierit nici acum. Îi respect și îi ador pentru că ne dau voie să fim in preajma lor. Nu cred că omul a reușit cu adevărat să-i îmblânzească, cred că doar a reușit să se mintă că a stăpânit calul, pentru că dacă te uiți cu atenție în spatele ochilor triști o să vezi o sclipire de libertate.

EN: My love and respect for horses did not vanish not even now. I respect and adore them because they allow us to be near them. I do not believe that the man truly managed to tame the horse, maybe only succeeded to lie to himself that he mastered it, because if you l0ok carefully behind the sad eyes you will see a flicker of freedom. 

Pe străzile Romei, încă vezi acești doi vechi camarazi: omul și calul. Poliția călare. Impunători și neînfricați, stau cuminți la semafor printre mașini de lux. Se făcuse de mult verde, dar privirea îmi era ațintită asupra părului negru cărbune, asupra coamei atent țesălate, asupra picioarelor puternice și gleznelor unde le stă toată fragilitatea. Îi priveam, animale mândre și puternice, cum își păstrau calmul pe care mulți oameni și-l pierd în haosul din trafic. Nările le fremătau, iar călărețul părea el un animal supus măreției calului.

EN: On the streets of Rome you can still see these two pals: the man and the horse. The mounted police. Dignified and fearless, they wait patiently their turn at the traffic light among luxury cars. It was green for some time now, but I kept watching their coal black hair, their carefully groomed mane, their strong legs and their ankles where their whole fragility lays. I watched them, proud and strong animals, how they kept their temper that a lot of the people loose in the chaotic traffic. Their nostrils were quivering, and the horseman resembled then an animal submitted to the greatness of the horse. 

Tot pe străzile Romei, în apropierea Coloseumului, sunt trăsuri trase de cai. Acoperiți de pături și împodobiți cu fel de fel de ornamente, plimbă turiștii de la Coloseum la statuia lui Traian. Acceptă supuși pozele, dar cateodată o licărire li se vede în ochi și bat cu copita în asflat, dând de înțeles omului că e de ajuns.

EN: Also on the streets of Rome, close to the Colosseum there are horse- drawn carts. Covered with blankets and embellished with different kinds of ornaments, they carry the tourists from the Colosseum to the Statue of Trajan. They accept obediently the photos but out of the blue a spark is lighted in their eyes and they hit the ground with their hoof, letting the people know that that’s enough.

Le-am admirat frumusețea așa cum o fac mereu, le-am adorat grația cu care călcau atent pe piatra cubică ce le aluneca sub picioare, până le-am întâlnit ochii triști și strălucirea libertății ce li se zbătea sub pleoape. Atunci mi-am dorit să fiu iar copil și să am inocența de a crede că într-o zi îi voi putea lăsa liberi, să alerge iar peste văi. Nechezatul lor trebuie să rasune în munți, să se bată cu vântul, nu să fie acoperit de tumultul orașului.

Cum asta nu se va întâmpla, îmi doresc acum ca măcar turiștii să nu le mai pună aparatele de fotografiat sub bot și să nu le mai acopere strălucirea ochilor cu lumina orbitoare a blițului.

EN: I admired their beauty like I always do, I adored the grace with which they step on the cobblestones until I’ve met their sad eyes and I saw the spark of freedom that was struggling behind their eyelids. Then I wished I was a child again to have the innocence to believe that one day I can set them free, to run the valleys again. Their neigh is meant to resonate in the mountains, to fight with the wind, not to be covered by the tumult of the city. 

How this will not happen, I wish at least that the tourists will not put their cameras in front of their muzzle, and not to cover the flicker in their eyes with the shiny light of the flash. 

Copyright ©: For using any of the content from this blog, please specify the source, and link properly to the original.

%d bloggers like this: