Browsed by
Category: A Romanian in Bali

Bali temples – the water spring of Tirta Empul

Bali temples – the water spring of Tirta Empul

Tirta Empul

Tirta Empul – Purification rituals

Plouase ușor dimineața. Venisem pe scuter din Ubud, era cald și înăbușitor. Mi-am pus sarongul care trebuia să îmi acopere genunchii și am intrat în templu. Soarele era dogoritor, dar apa izvorului era rece. Ofrandele erau risipite peste tot, la fel și numeroșii oameni. Toate națiile, toate culturile, de la bătrâni la tineri. Credeau în Vishnu sau nu, izvoarele erau atracția principală. Legenda spune că Vishnu, a lovit o stâncă și a creat izvorul, pentru a revigora oamenii care se luptau cu un demon.

Izvorul sfânt sau Tirta Empul e locul unde balinezii hinduși vin pentru a se purifica. Sunt 30 de jeturi de apă împărțite în două bazine. Din câte am înteles, primul este folosit pentru ritualurile de purificare ale oamenilor, iar al doilea pentru diferite obiecte sau diverse ceremonii. Ultimele două izvoarele din primul bazin sunt ale morților, deci nimeni nu intră sub ele.

Se stătea la coadă pentru a intra în apă. Mă fascina cum fiecare persoană medita sau se ruga sub fiecare jet de apă, încercând să respecte ritualurile pe cât de mult posibil. Stau cuminte pe margine și privesc. Apa era rece și clară. Bătrâni se miscau încet, așezându-și ofrandele pe margine, apoi treceau prin apa rece cu mâinile în poziția rugăciunii Namaste. Încerc să ghicesc rugăciunile pe care oamenii le înalță către Zeul Apei, încerc să văd cu ochii minții cum apa purifică.

Tirta Empul

EN: It rained a bit in the morning. We came by motorbike from Ubud, and it was now hot and airless. I put on my sarong which needed to cover my knees and I entered the temple. The sun was strong, but the water from the spring was cold like all mountain springs. Offerings were everywhere, the same as the numerous people. All nations, all cultures, from young people to old man. Vishnu believers or not, the springs were the main attraction. The legend says that Vishnu split a rock and created the water spring, to revigorate the people which were fighting a demon.

The Holy Water Spring or Tirta Empul is the place where the Balinese of Hindu religion come for a ritual of purification. There are 30 water spouts divided between two pools. From what I understood, the first is used for the usual purification rituals of people, while the second is for objects and different rituals. The last two water spouts from the first pool are for dead people, so nobody is entering under them. 

A queue was formed for entering the water. I was fascinated how each person was meditating or praying under each water spouts, trying as much as possible to respect the rituals. I sit on the side and watch. The water was cold and clear. Old people were slowly moving, putting the offerings on the side of the pool, and then were passing through the cold water with their hand clasped in a Namaste prayer. I try to guess the prayers that people rise to the God of Water, and to visualise how the water purifies everything. 

Tirta Empul

Peaceful silence – the Jeroan

Tirta Empul e cu siguranță unul din cele mai aglomerate temple pe care le-am vizitat în Bali. După ce am stat câteva minute bune într-un colț lângă izvoare, am fugit de aglomerație și am ajuns în partea poate cea mai frumoasă a templului. Una din curțile interioare, numite Jeroan. Aici oamenii veneau să se roage. Mi s-a părut mult mai autentic decât izvoarele aglomerate. Era liniște, simțeai că poți să gândești în pace sau să îți golești mintea doar privind apa calmă a lacului.

M-am așezat pe niște trepte și priveam în gol. Mintea-mi era goală, priveam verdele contrastând cu tonurile închise ale pereților de piatră, înnegriți de timp. Vedeam prin apa cristalină fețele oamenilor, care stăteau ca și mine, în tăcere, privind în jur.
Tirta Empul

EN: Tirta Empul is definitely the most crowded temple that I visited in Bali. After I stayed for a while in a corner near the water springs, I ran from the crowd and reached maybe the most beautiful side of the temple. One of the inner courtyard, named Jeroan. Here people came to pray. It felt more authentic than the crowded water springs. It was quite, you felt that you can think in peace or just empty your mind by looking at the calm water of the pond.

I was sitting on some steps and starring in a fixed point. My mind was empty, I was seeing the green contrasting with the darker tones of the stone walls, blackened by time. I saw through the clear water reflections of people faces, which were staying just as me, silently, watching around. 

Tirta Empul

Tirta Empul

Life colours – the Koi

Într-unul din bazinele din templu înnoată pești koi. O specie de crap, ce provine din Japonia, în culori puternice ce simpolizează puterea interioară, perseverența sau împlinirea destinului.

Templele din Bali pot părea întunecate la prima vedere, cu ziduri de piatră, pe care timpul și propabil fumul de la ritualuri le înnegresc, dar ofrandele multicolore risipite peste tot, copacii și toată vegetația din jur le dau culoare. E culoarea naturii, fără aurul orbitor al turnurilor mărețe. Fiecare lucru pare asezat cu un scop anume, să te facă să admiri natura, frumusețea și să găsești simboluri ascunse. Fiecare grădină, lac, copac sau vietate te fac să întelegi că ești doar o mică parte dintr-un tot, unde fiecare își are rolul lui și fiecare își are propriile puteri.

Tirta Empul

EN: In one of the ponds from the temple are koi fish swimming. A carp species, originated from Japan, in strong colors which symbolise inner strength, perseverance or destiny fulfillment. 

Bali temples can seem dark at first sight, with stone walls, which time and maybe the smoke of incense from rituals blackens them, but the multicoloured offerings spreaded everywhere, the trees and vegetations around give them colour. Is the colour of nature, without the blinding gold of tall towers. Each thing is placed with a certain purpose, making you to admire nature, beauty and to find hidden symbols. Each garden, lake, tree or living being makes you understand that you are just a small piece of the whole, where each of us has its role and its own powers. 

Tirta empul

Copyright © : For using any of the content from this blog, please specify the source, and link properly to the original.

Bali’s cultures – between the new and old

Bali’s cultures – between the new and old

Bali's cultures

The first impression

“Indonezia e un loc prietenos, dar oarecum schizofrenic” (Elizabeth Pisani, Indonesia Etc.- Exploring the improbable nation”

A fost exact așa cum a descris-o E. Pisani: încântătoare, dar nebună! De aia am și iubit-o. Au destulă nebunie să fie amuzant și destulă stabilitate să te facă să ți-o găsești pe a ta.

“Transport! Transport!”. Șoferii de taxi încercau să găsească o cursă. Mulțimea mereu în mișcare ne ducea în față. Unde e Zen-ul? Unde e pacea pe care o promovează? Aveam în cap doar că trebuie să evadez din locul ăsta și să ajung mai repede în Ubud.

În noaptea aia am văzut pentru prima dată Bali-ul desfășurându-se în fața ochilor mei, întâlnindu-i străzile înguste, pe care mai târziu voi ajunge să le iubesc și să le urăsc în același timp. Am avut senzația că în sfârșit mă urnesc din loc și o dată ce dimineața o să vină, o să aducă cu ea toate frumusețile, pe care perdeaua nopții le acoperea. Mirosul ploii, umiditatea, căldura și eu gonind pe o șosea pustie în drumul meu spre paradis.

EN: “Indonesia was a friendly place, but somewhat schizophrenic. ” (Elizabeth Pisani, “Indonesia Etc.- Exploring the improbable nation”)

It was exactly like E. Pisani described it: lovely but oh, so mental! That’s why we loved it! They had enough craziness to make it fun, and enough stability to make you find yours.

“Transport! Transport!”. Taxi drivers trying to catch a ride. An always moving crowd kept pushing us forward. Where is the Zen? Where is the peace they advertised? In my head was just escaping this place and arrive faster in Ubud.

In that night I saw Bali unroll in from of my eyes, meeting for the first time its narrow streets that later on I will get to love and hate at the same time. I just the feeling that I am moving forward, and once the morning will come will bring along all the beauties that are hidden to me by the cover of night. The smell of rain, humidity, and heat and me rolling on an empty road on my way to paradise.

Bali's cultures

Bali’s old culture

Soarele era sus. Pentru prima dată m-am trezit cu miros de tămâie în locul celui de cafea. Femeia cu parfumuri o numeam. În fiecare dimineață și seară, venea cu coșulețele ei și făcea locul ăsta să miroasă a rai. Pachete mici în cutii de bamboo ce conțineau flori colorate, orez și tămâie, erau așezate meticulos pe praguri, pe străzi, peste tot. Și-a întors privirea și mi-a zâmbit, parcă spunându-mi “Să nu te îngrijorezi, am eu grijă de toate! Zeii sunt sub comanda mea și azi o să se poarte frumos.”. Ăsta era Bali-ul pe care îl căutam.

EN: The sun was up. For the first time, I woke to smell of incense instead of coffee. The perfume lady we called her. Every morning and every evening, she came with her baskets and made all the place smell like heaven. Small packages in bamboo boxes with colored flowers, rice, and incense, were placed on doorsteps, on the roads, literally everywhere. She turned her head and smiled to me, like telling “Don’t worry, I got your back! The gods are under my supervision, and today they will behave”.  This was the Bali that I was searching for.

Bali's cultures

Bali’s cultures clash

O dată ajunși pe străzile Ubud-ului, nebunia a început din nou. Aici era, războiul culturilor. Noul Bali cu ochelarii lor Ray Ban și cu blugi Levi, parcând cu grijă să nu răstoarne ofrandele aduse zeilor. Vestici în căutarea zen-ului, localnici în haine tradiționale, turiști cu camerele în mâini, expatriați deveniți localnici și femei în colanți în poziții de yoga în fiecare grădina și oameni, o mare de oameni. Sunetele scuterelor îmi zumzăiau în timpane, un vuiet permanent care îmi dădea o incredibilă senzație de calm.

Din nou nebunia, doar că de data asta am îmbrățișat-o. I-am umblat pe străzi, i-am vizitat piețele, le-am zâmbit oamenilor. M-am lăsat să văd în spatele cortinei și am învățat să iubesc Bali-ul așa cum e el.

EN: Once on the streets of Ubud, the craziness started again. Here it was, the clash of Bali’s cultures. The new Bali with their Ray Ban sunglasses and Levi jeans, carefully parking their motorbikes not to damage the offerings to the gods. Westerners searching for their “zen”, people in traditional outfits, tourists with their camera in their hands, expats gone local, women in leggings doing yoga poses in every garden, and people – a lot of people. Motorbike sounds zooming in my ears, a permanent roar that incredibly gave me a sense of calm.

Again the madness, but this time I embraced it. I walked its streets, I went to its markets, I smiled to its people. I let myself see behind the curtains and learned to love Bali just the way it was.

Bali's cultures

Just love Bali the way it is

Am auzit oameni plângându-se că Bali-ul e aglomerat, că și-a pierdut autenticitatea. Dar noi l-am făcut așa. Nu doar noi ca turiști, dar și noi ca oameni. În căutarea evoluției am uitat vechile tradiții într-un coșuleț de bamboo așezat pe drum. Asta în timp ce noul ne-a făcut să aspirăm să fim ca ceilalți, fără să știm că ceea ce ne face de fapt speciali e deja aici.

Ei încercă să devină ca vesticii din filme, în timp ce noi venim în Bali căutându-le echilibrul și plăcerea vieții. Și uite așa zen-ul a devenit o uneltă de marketing, yoga s-a transformat în noul fitness, ashramurile în noile hoteluri și toate astea în timp ce lăsăm în urmă un dezastru ecologic.

Nu am iubit Bali-ul pentru zen sau pentru yoga, nici pentru eticheta de “destinație de vis” vândută pe bani grei de agențiile de turism. Am iubit Bali-ul pentru doamna cu parfumuri, pentru copiii care i se jucau pe străzi, pentru poveștile șoferului de taxi despre viața în satul lui, pentru țăranii de pe câmpuri, pentru natura lui, pentru viața lui.

EN: I heard people complaining that Bali is crowded, that it lost its authenticity. But we made it like this. Not only us as tourists but us as human beings. In our chase for evolution, we forgot the old on a small bamboo basket on the road. While new made us aspire to become like others, not knowing that what made us special was already there.

They try to become like the Westerners described in the movies, while we come to Bali to find their equilibrium and joie de vivre. And just like this zen becomes a marketing tool, yoga is the new fitness, the ashrams become the new hotels, and all this while we let behind an ecological disaster.

I didn’t love Bali for its zen or yoga or “the dream destination” sold on a lot of money by the tourism agencies. I loved Bali for the perfume lady, for its children playing in the streets, for the stories of the taxi driver about his life in the village, for its farmers in the fields, for its natural beauties, for its life.

%d bloggers like this: